Poem de iarnă

Sa ningă peste noi, neterminat să ningă
Să se rastoarne lumea în valuri vii de nori
Sa mă astepti și astazi și maine și să plangă,
Pe geamuri departarea-n nedesenate flori.
 
Sa pui mereu pe foc, neterminat să ardă,
Să se razbune-n flăcări mai vechi nefericiri,
Să te aștept și astăzi și mâine și să cadă,
Spre ușă, peste umăr, umbra unei iubiri.
 
Sa mă aștepți și mâine, să te aștept și-aseară
Să auzim prin crengi gânduri de somn cum curg,
Să despletim iluzii și să pictăm pe seară,
Cu pensule muiate-n albastru de amurg ...


(Dec.1985, Călimănești)