Nietzsche, distrugatorul, negativistul, filosoful neantului, omul care a divinizat Eul si cruzimea nemiloasa, care visa la un supraom eliberat in sfarsit de morala si de mila, si gata sa-si calce in picioare victimele, pentru a-si satisface vointa si puterea, orgoliul..
Nietzsche, care, ajuns la sfarsitul logic al ingrozitoarei sale conceptii nihiliste despre lume, in pragul dementei, rataceste fara tel pe strazile din Torino, cu cateva zile inainte de criza de nebunie in care avea sa se prabuseasca, cateva zile inainte de ultima scrisoare de cumplita luciditate agonizanta, catre mama lui:
<< Mama, mama, sunt nebun !..>>
In pragul nebuniei, filosoful zareste la o raspantie un cal batran de birja, suportand resemnat o ploaie de lovituri de bice, din partea vizitiului beat, si se repede spre nenorocitul animal, il imbratiseaza plangand..
Primul semn al prabusirii unui creier in dementa, sau, mai curand, ultima si suprema luciditate a geniului, intelegand, in toata grozavia ei, in pragul nebuniei, intreaga oroare pe care o implica drama materiei vii''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai să batem cu zapadă, zapada !