Licuriciul..se duce ca natangul catre lumina, care e uneori felinar citadin si se arde. O lumina care se stinge prin cautarea stralucirii altei lumini, care nu era ceea ce căuta.Sublimul licuriciului este cautarea luminii, cum el nu are puterea sa o genereze..
***
... si farmecul discret al tragediei sale e ca ori n-o gaseste, ori o confunda, ori ii e fatala... da io am vazut si licurici fericiti. Fericirea e un construct onirologic de la care poate incepe o hermeneutica decenta... ce de obicei esueaza in derizoriu... licuriciul e cool in imbecilitatea lui predestinata tocmai pentru ca i se rupe de epic, rational etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai să batem cu zapadă, zapada !