Pe pământ nu îmi găsesc locul. Locuiesc într-un timp cosmic și mă agit sub efectul straniu al mişcărilor lunii.
Când reușesc să mă desprind de cenușiul lumii, devin o ființă plină de posibilități, optimistă, senină, mă aflu lipită de pendula timpului fără timp, iar spiritul meu atinge o lumină fără seamăn. Este iubire, exaltare, dăruire, linişte, belşug, tăcere, sănătate, iar ochii văd un miez de curcubeu. Zumzetul minţii tace. Şi îmi vine un gând - aşa e liniştea. Sunt eu însămi tăcere.
Stau în pragul unei imense lumi necunoscute. Între palmele mele se joacă o sfera imposibil de luminoasă.
Pătrățica Abstractă - https://www.facebook.com/MiriamTkee
Când reușesc să mă desprind de cenușiul lumii, devin o ființă plină de posibilități, optimistă, senină, mă aflu lipită de pendula timpului fără timp, iar spiritul meu atinge o lumină fără seamăn. Este iubire, exaltare, dăruire, linişte, belşug, tăcere, sănătate, iar ochii văd un miez de curcubeu. Zumzetul minţii tace. Şi îmi vine un gând - aşa e liniştea. Sunt eu însămi tăcere.
Stau în pragul unei imense lumi necunoscute. Între palmele mele se joacă o sfera imposibil de luminoasă.
Pătrățica Abstractă - https://www.facebook.com/MiriamTkee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai să batem cu zapadă, zapada !