Rochia insorita

Miriam Tkee

O formă nedesluşita în depărtare, într-o mişcare de portocală halucinantă, l-a făcut să tresară. O fată care alerga după pălăria furată de vânt. Seara începea să strălucească. Cu cât se apropia, se conturau minunatele ei braţe şi picioarele bronzate, pe care se juca rochia însorită, ridicându-se uşor în mişcare. A început să alerge spre el, cu părul de culoarea migdalelor coapte, în vânt, şi cu faţă scăldată de lumină. Piruete, şoapte luate de vânt. Eşarfa făcea semne mlădioase către cer.

Pătrățica Abstractă