Necaz cu ochi căprui

După un proces îndelungat şi obositor, Rain trebuit să părăsească imobilul din strada Labirint. Cu banii obţinuţi, a cumpărat un apartament lângă Parcul Tineretului. L-a mobilat simplu, cu piese noi, şi a început să se simtă ca acasă. Jasmine, trandafirul de la Storm, arăta ca un copăcel falnic. Îi vorbea ca unui copil care se lăsa primenit: ai crescut frumos…mi-e așa de dor de el…ce-o face ? unde-o fi ? s-o gândi și el la mine ?

Jasper a venit pe neaşteptate şi i-a adus un elf argintiu, cadou de casă nouă. Micul ei monolog cu planta îi desenase pe faţă un pic de melancolie.

 - Ştiu că nu mă aşteptai, dar acum, că sunt aici, mi-ar prinde bine puţină atenţie, a spus Jasper.

- Adorabilă, mica făptură, mulţumesc, Jas.

- Îl cheamă Trouble (Necaz), seamănă destul de bine cu tine. Mi-ar plăcea să am un spiriduş numai al meu, care să îmi îndeplinească dorinţele.

- Este destul de simplu, dar pactul e să îi laşi sufletul tău. Chiar şi aşa, oricare ar fi dorinţele, spiriduşul tot îţi mai face câte o farsă. Dar poate fi răpus de durerea din suflet.

Aerul era călduț, soarele dădea tărcoale zilei. În aer plateau luminițe, păreau să vină din irizațiile aurii ale ochilor lui de tigru uşor înnamorat.  

- Hai să ne plimbăm puţin.

- Ești sigur că vrei să inviți necazurile la plimbare ? S-ar putea să ajungem pe Capella, am un creier cosmic.

- Tu nu ești un necaz oarecare, ci unul cu ochi căprui, iar Jasper a plimbat degetul arătător pe linia obrazului ei, apoi i-a prins palma într-o clătinare voinicească.

Paşii lui, ghid hotărât, pașii ei, mici, șovăielnici.

Oamenii sunt o aşteptare. Când se îndrăgostesc, sunt niște puncte luminoase pe o hartă imaginară, emoţii care se desfășoară sub ferestrele lumii. 

by Miriam Tkee