în seara cu lună plină,
să ne putem pierde pașii
prin aroma pădurii.
Urmele pașilor noștri să le acopere ultimele frunze,
ca nimeni să nu ne găsească.
Prima cădere de zapadă
să fie o ploaie de astrale petale,
s-aștearnă pe chipuri vălul de nu-mă-uita,
și atunci,
acea rătăcire va fi
regăsire.
Mir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai să batem cu zapadă, zapada !