Complexul de
inferioritate se instaleaza confortabil numai si numai cu acordul
nostru. Sunt persoane care insista asupra unor aspecte ale noastre (mici
neajunsuri de care si noi suntem constienti, dar cu care putem trai
fara sa fie un motiv de nefericire zilnica). In scoala de formeaza cel
mai usor un complex de inferioritate. Sau la joaca, in vacante. Copilul
poate sa aiba multe calitati si sa fie
mai bun decat cei care ii speculeaza sensibilitatea pentru un anumit
neajuns al trupului sau, de exemplu. Asta nu are nicio importanta..Va fi
chinuit de felul in care este privit de ceilalti. Va deveni singuratic,
isi va accentua defectul. Cand creste si intelege (daca intelege) ca
cel mai bine este sa se impace cu natura lui, si incepe sa se accepte si
sa se iubeasca asa cum este el, complexul va deveni o amintire. Uneori
devine un ''brand''.
Pare
mult mai complicat..
Ce pot eu sa spun este ca am incercat mental sa imi
atribui o alta infatisare. Citisem o carte ''Operatia Psyche''. Cam in
felul in care s-au petrecut lucrurile intr-un film in care joaca Nicolas Cage si John Travolta, cu schimb
de fețe. Imi imaginam cum ar fi sa ma trezesc dimineata si sa arat
ca..(un model de frumusete, zvelta ca o trestie) dar imi pastram mereu
sufletul si mintea. De ce as fi vrut sa nu mai am ochii mei caprui ?
Zambetul meu ? Pentru ca niste copii rai ma necajisera in scoala. Niste
fete rele. Pentru ca eram o fetita prea serioasa si studioasa. Oamenii
ne plac cand suntem noi insine mai mult decat atunci cand ne adaugam
artificii. Fii tu insuti, oricum se vor gasi destui care sa nu te placa..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai să batem cu zapadă, zapada !