FANTOMA BALERINA

FANTOMA BALERINA
Autor - Miriam Tkee -  Pătrățica Abstractă

Tocmai incercam sa ies dintr-o afacere amoroasa cu una dintre femeile de-o vara, cu vieti furisate, care depasise usor 40. Ii vorbeam. Nu intelegea. Femeia era foarte indragostita si ma privea contemplativa, cu picioarele rasucite in spirala, pierduta in muzica. Rochia rosie si parul portocaliu o faceau sa para o flacara, una perdanta. Isi facuse planuri abracabdabrante in legatura cu noi, in timp ce tinuse legatura noastra departe de lume. Cu cat se fereste de lumina, dragostea devine, cu timpul, bolnava, ca o plantuta care rateaza fotosinteza. Genul asta de dragoste nu duce la pirostrii, dar poate constitui premisele unei agonii bizare. Pasiune, asteptare, arsura, pustiire. Oricum va muri de moarte naturala. Secatuirea de mister, de substanta. Parasisem multe femei, pe doua dintre ele chiar inainte sa dea nastere celor doi fii ai mei. Asta era si motivul pentru care prietenii ma poreclisera Puma. Despartirile nu ma infiorau si nici macar nu ma intristau. Imi dadeau doar un sentiment de usoara lehamite. Odata dragostea sleita de energie, plecam fara regret.
Femeia in rosu incerca sa ma retina. Plangea.
- Nu plange, fetito. Am sarutat-o, iar pielea ei mirosea a busuioc. Poate o fi fost la biserica. Dragostea le face pe femeile necredincioase sa devina credincioase, macar ca asta nu le aduce si noroc in dragoste.
M-am desprins si am plecat la Busteni.
In munti, in Poiana Ielelor, m-am intalnit de cateva ori cu fantoma unei balerine. Era frumoasa, uluitoare, stravezie, empatica si o chema Oxana. La gat ii stralucea un pandantiv, Twinkle in miniatura. Poti sa zambesti superior (facand cu degetele rasfirate, dinspre tampla, un gest imaginar de spirale in aer), nu este vorba despre o mentalitate mistica. Aceste intalniri chiar au avut loc. Pentru ca singurul limbaj pe care il mai stia era cel al copacilor si al plantelor, cand ma zarea, prefera sa taca omeneste si sa vorbeasca in limbajul padurii, transmitand mesaje vegetale. Am simtit vibratia gandurilor ei, ma gadilau, usor, sub buzunarul stang al camasii, emotii de dincolo de viata. Mesaje de dragoste. O balerina sinucigasa, care nu era alta decat balerina pe care o iubise Zeno. Ma punea pe ganduri faptul ca ea nu stia ca Zeno era de mult oale si ulcele. Ramasese prizoniera padurii, osciland intre zboruri catre cer si balete misterioase, pe muzica frunzelor starnite de vant, pe pamant.
De atunci, poenita din munti a devenit locul meu de reculegere. Nu stiam niciodata de unde va veni, in pasi de dans, unduindu-si pletele.
Intr-o dimineata m-am trezit invaluit de un farmec inefabil. Mi-am dat seama, vag, ca faceam dragoste cu fantoma-balerina. Aplecata asupra chipului meu, se misca usor prin înclinari lente, asa cum marea mangaie stancile sau stabilipozii, o clatinare si o invaluire, in cautarea voluptatii. Nici urma de geruri sticloase sau fiori infernali. Era fierbinte si efervescent, ca un ochi de vulcan.
Nu mi se părea neplacut, poate doar putin absurd. Intins pe spate, cu braţele ciudat de electrizate, in cautarea trupului ei care parea cand real, catifelat, cand fluid, auzeam vocea care imi vorbea cu blandete, cuvinte de o tandrete sfasietoare, al caror sens nu il prindeam, si nici macar nu încercam sa-l inteleg...
Am intrebat-o de ce nu se desprinde de acest pamant pacatos. Mi-a spus ca acum, ca a ars, prin dragoste, pacatul de a-si fi limitat viata, se va desprinde si se va topi in Univers. Deodata am realizat ca as fi regretat sa nu o mai stiu in luminis. Dar eu sunt o fiinta din carne, sange, nervi, am alternative. Faptul ca nu o sa mai am parte de emotiile din luminis, e un detaliu minor. Vreau sa traiesc acest regret, sa scap de el. Vacanta era oricum pe sfarsite. Cand am plecat am stiut ca era ultima oara cand ii simteam prezenta. Cerurile o chemau.
Mark Twain spunea ca "singura diferenta dintre realitate si fictiune este ca fictiunea trebuie sa fie credibila". Cand am ajuns la hotel, am gasit in buzunarul camasii un pandantiv minuscul: o Twinkle argintata.