În lumina de dimineaţă, îmbrăcată cu o rochie de un roşu strălucitor, m-a primit, la început, cu o privire mototolită, iar când i-am dăruit florile și parfumul, că doar era Sf. Valentin, a scos la iveală zâmbete false, spumante. Nu ştiu cum a făcut, dar, la nici cinci minute de când mă invitase în apartament, a găsit tot felul de pretexte să plece de lângă mine, lăsându-mă în compania unei ceşti de cafea salcie, fără lapte, şi a razelor se soare, singurul lucru luminos din casă. Apoi a sunat-o mama ei, care avea nevoie disperată de ea, aşa că m-a expediat. Nicio promisiune să ne vedem mâine iar…
Aşa se întâmplă. Când nu te vor, orice ai face, alunecă pe lângă tine, rămâi singur sub soare şi te întrebi dacă a fost vină ta..
Pătrățica Abstractă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai să batem cu zapadă, zapada !