Dacă simţea un gol, atunci profesorul îl umplea cu câte o femeie măritată
(măritatele sunt uşor de abandonat). Iar dorurile le îmblânzea cu vin. Iubea
vinul aproape la fel de mult cum iubea femeile. Moliciunea strugurilor
striviţi, miezul alunecos, ca ochii verzui ai duducilor nerăbdătoare, îl duceau
cu gândul la pulpele albe stropite cu must purpuriu, ale fetelor care driguiau* strugurii, să iasă vinul bun, în timp ce gândaci în fracuri cărămiziii
dansau legănându-şi antenele, orbiţi de sânii goi, cărora le săreau bănuţii
bruni odată cu iile cusute cu mătase.
- Textul face parte din cartea Tango într-un portal de Miriam Tkee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai să batem cu zapadă, zapada !