Nici om, nici pasăre

...Tristețea mea absorbea luminițele de pe cer, îngeri trimiși să-mi limpezească inima, căci ,,sufletul trist este un suflet cu luminile stinse'', cum spunea Părintele Arsenie Boca. Vântul a agățat această viziune ca epifanie pe crengile copacilor goi. Nici om, nici pasăre... creatură hibridă cu dor de zbor, bat din aripile slăbite, pantomimă cântătoare în căutarea semințelor vieții.