PORUMBELUL

Ma aflam in camera de zi, pe canapea, in fata laptopului. Am auzit un fâșâit pe holul blocului. M-am gandit ca era doamna care face curatenie, dar, dupa cateva minute, acelasi zgomot s-a auzit iar, ca atunci cand curge apa de la o inundatie. M-am uitat..nu era nimeni. Zgomotul venea de la fereastra luminatorului. Ma uit - un porumbel se zbatea sa intre. M-am apropiat sa deschid fereastra. Lucru ciudat, nu a zburat in luminator, a ramas la ferestra, continuand sa se zbata. Am deschis fereastra si cand colo..ce sa vezi: o pisica vărgată statea la panda. Am gonit lighioana si am lasat ferestra deschisa, sa vina zburatoarea spre hol. Am lasat usa apartamentului deschisa, ca observ porumbelul. I-am pus firimituri..Statea nemiscat, el se uita la mine, eu ma uitam la el. Am vrut sa vad daca mai e mâța la pândă, dar am ezitat sa ma apropii de fereastra, de teama ca aș speria porumbelul și ar zbura înapoi în luminator, unde l-ar înhăța vânătorul vărgat. Văzând că era blând, m-am apropiat. Nu a zburat. L-am prins bine (ce tremura, mititelul..), l-am tinut la piept, i-am vorbit și l-am mângâiat, apoi l-am scos afară și i-am dat drumul să zboare. Are aripi bune..M-am bucurat că am fost pe fază să fac un bine unei ființe mici și neajutorate.
M-am asezat inapoi pe canapea si ceva ma gadila sub bluza. Un fulgisor..

Spaima pasarii ca va fi ucisa de cotoi, atat de mare incat nu i-a fost ASA teama de mine, de m-a lasat sa o ating (s-a zbatut abia cand era in bratele mele) cred ca o paralizase frica. Pe urma, cand am vazut-o zburand in copacul din parcare..Un zbor increzator. Mi-ar placea sa imi promit solemn ca o sa-mi las inima deschisa acestor minuni simple.