În copilarie, stiam niște pasaje secrete, unde mi se părea ca timpul era
capturat, un decupaj abstract, doar pentru că eu pierdeam noțiunea
trecerii lui. Unul dintre ele era podul casei.
”Parca era o alta
lume. o parte a podului intunecata, trebuia escaladata ca sa ajungi la
parte luminoasa, unde trona un mic scripete, cu ajutorul caruia urcau
sacii de grau - grau in care ma jucam, si unde mancam struguri usor
stafiditi pe saturate. Avea mama grija sa aiba puii ei fructe si iarna.
Puneau perele culese tarziu invelite in ziar...Un geamantan cu tot felul
de scrisori...” (Nana)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai să batem cu zapadă, zapada !