O zi importanta, e o celebrare

In noaptea asta, la miezul noptii, in urma cu aproape un secol ! (nuuu..nu chiar un secol, nu chiar jumatate de secol..), ma nasteam ..dand semne slabe de viata. "Nastere pelviana", i se spunea. Mi-am bagat picioarele in ea de lume din start, ceea ce nu m-a facut sa fiu un copil revoltat, ci docil, cuminte, studios si bun cu mama, care (spun fratii mei), ma prefera, pt ca eram "mai firava", din cauza circumstantelor in care m-am nascut, lipsita de oxigen minute bune, noroc cu Moasa Marita, care a asistat-o pe mama la nastere si ne-a salvat pe amandoua. Pe la 4 ani, baba Catalina, bunica unui copil cu care ma certasem, m-a speriat, amenintandu-ma cu matura (târn), trezita din somn, m-am pomenit cu ea in curte, am crezut ca era vrajitoare. Ma trezeam noaptea inspaimantata, a trebuit sa plec din familie, sa merg la bunicii materni, in Micesti, Arges, sa scap de cosmar.
Am devenit o adolescenta timida.
Apoi..femeie, iubita, fericita. Apoi..mama tulburata de rolul important, pe care nu l-am acceptat usor. parca voiam sa ma scutur, sa evadez, o fata care abia era in stare sa aiba grija de ea insasi, asta eram..
Rebela..am devenit mai incoace.
Patratica abstracta si mai incoace.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ingaduit sa vin pe lume, si destinului care a facut ca parintii mei sa se intalneasca, sa se iubeasca si sa isi doreasca un baiat, dupa ce primul copil se nascuse fata. Asa am aparut eu pe lume..o nimereala minunata, care l-a indispus pe tata. Tot fata ! :))
Este o zi importanta, e o celebrare, dar mai importanta este fiecare zi in care celebrez viata si mai importanti sunt oamenii si mai ales oamenii pt care insemn mult si care sunt in inima mea.

Sa bem ! Noroc !