Francis Jammes

Rugaciune pentru a merge cu asinii la rai

Când voi porni spre Tine încet, o, Doamne mare,
Fa sa se-ntâmple-aceasta în zi de sarbatoare
Când plin de praf e satul. Si ca si-aici as vrea
Sa-aleg eu însumi drumul, cel care-mi va placea,

Spre rai unde si ziua sunt stele sclipitoare.
Îmi voi lua toiagul si-apoi la drumul mare
Asinilor le-as zice, amici strânsi în alai:
„– Sunt Francis Jammes si iata o am pornit la rai,

Ca unde este Domnul nu-i iad si nici suspin.
Veniti dar, blânzi prieteni ai cerului senin
Ce puneti, saracutii, urechea în miscare
Sa alungati taunii, albina, batul tare.”

Cu acesti sarmani la Tine as vrea sa-mi fac intrare,
Ce-si lasa capul, Doamne, în jos a resemnare
Si când se-opresc si-aduna copita lor umila
Cu-atâta gingasie ca simti îndata mila.

În urma mea vedea-vei mii de urechi venind:
Cei vesnic cu panere la drum întârziind,
Cei care trag carute de bâlci de-atâtea veacuri,
Sau trasurici cu maturi din pene, mii de fleacuri,

Cei care duc în spate bidoane strâmbe, plate,
Asinele rotunde, cu mânz împovarate,
Si cei siliti sa poarte pantalonasi, ca vezi
Li-i trupul tot o rana deschisa sub amiezi.

Si musca se îndeasa, nu-i chip s-o-ndepartezi.
Fa, Doamne, împreuna cu-acesti asini sa-ti vin,
Fa ca în pace îngeri sa ne conduca lin
Spre crângurile unde ciresele se coc
În tremur precum carnea de fete prinse-n joc.

Si fa ca-n aste locuri pe apele -ti divine,
Când voi pleca obrazul, sa fiu precum asinii
Ce-si oglindesc umila si blânda saracie
În dragostea adânca a Ta cea vesnic vie.