Pătrățica Abstractă
Intr-o toamnă, timpul mi-a dăruit un ceas colibri cu aripioare de chihlimbar, bate atât de repede, încât stârneşte cântecul stelelor, iar pe pământ, arpegiile pisicilor îndrăgostite.
Când vii, se face vară. Fereastra sufletului meu se desface în silabe: "Hei, tu, elf luminos !"
Ne spunem poveşti peste ceștile de ceai, aburul respiră cuvintele noastre, iar noi, unul pe altul, mă iei de mâna şi ne plimbăm peste covorul de iarbă mare....
Pe şoselele din afară oraşului se năpustesc tone de oţel şi ploaia udă văzduhul, inundă câmpurile de maci. Casele, învelite în straturi groase de singuratate, se retrag în umbra copacilor de pe bulevard. Un om bătrân, în cadrul uşii, vorbeşte cu moliile, cu fluturii şi cu melci ieşiţi după ploaie:
"Nu, nu există mai mult. Nu există mai mult, asta-i tot !”
Intr-o toamnă, timpul mi-a dăruit un ceas colibri cu aripioare de chihlimbar, bate atât de repede, încât stârneşte cântecul stelelor, iar pe pământ, arpegiile pisicilor îndrăgostite.
Când vii, se face vară. Fereastra sufletului meu se desface în silabe: "Hei, tu, elf luminos !"
Ne spunem poveşti peste ceștile de ceai, aburul respiră cuvintele noastre, iar noi, unul pe altul, mă iei de mâna şi ne plimbăm peste covorul de iarbă mare....
Pe şoselele din afară oraşului se năpustesc tone de oţel şi ploaia udă văzduhul, inundă câmpurile de maci. Casele, învelite în straturi groase de singuratate, se retrag în umbra copacilor de pe bulevard. Un om bătrân, în cadrul uşii, vorbeşte cu moliile, cu fluturii şi cu melci ieşiţi după ploaie:
"Nu, nu există mai mult. Nu există mai mult, asta-i tot !”
Dar nouă nu ne pasă. Avem această vară..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai să batem cu zapadă, zapada !