Impulsuri contradictorii

EA

La masă vecină  se află un bărbat greoi, cu o mustatta decolorată, cu basc alb şi cu o codiţă subţire. Citea o revista, bătea din picior, trabucul ardea îndărătnic. Aruncă ocheade fetelor aflate la mesele vecine. Când a constatat că îi urmăream privirea, a scos un ''humm'' şi s-a răsucit greoi pe scaun, întorcându-mi spatele. Simpatici, aceşti bunicuţi flower-power.

Am mers acasă, am făcut duș, lepădând odată cu praful şi transpiraţia de peste zi şi îngrijorările. Temporar. Dincolo de tot ce mă înconjura, se întindea acasă un timp lejer: să lenevesc, să dorm, să mă uit la comedii romantice, să citesc şi să ronţăi prostioare. Fără telefon, fără televizor.

Îmi protejam gândurile. Comediile romantice aveau darul să mă transporte într-o lume a iubirii care găseşte mereu o cale de a rezolva situaţiile tâmpite. Nu e de mirare că am hotărât să nu răspund niciunui mesaj şi să ţin telefonul închis, cu toate că îmi ardeau degetele să deschid e-mailul şi telefonul. Aş fi fost dezamăgită să nu primesc niciun mesaj, dar nu aş fi fost în stare să trimit unul.

EL

 Distanţarea asta neaşteptată a întrerupt ceva care încerca să fie. Cu o fată aşa nehotărâtă, bărbatul se gândea că poate nici nu o să aibă parte de cine ştie ce delicii amoroase. A fost destul de uşor să înceapă să inventeze sentimente mai puternice şi să exagereze dorul, mai ales că ea ''tăcea'' şi asta îl dezamăgea şi îl stârnea mai mult - voia să o determine să arate un regret cât de mic pentru despărţire. Ea însă îşi alesese poziţia celui care tace şi care, neîndoielnic, aşteaptă.

”Chiar dacă mă încearcă impulsuri contradictorii, mi s-a părut că ne înţelegem la un oarecare nivel. Nu vreau să modific traiectoria fascinantei tale vieţi…Poate nici nu am să încerc să o fac.”

Este bizar cum cateva cuvinte pot deschide robinetul altor cuvinte.

Fata i-a răspuns cu un șuvoi spumant.

Miriam Tkee