PIJAMALELE PISICII

Pătrățica Abstractă - Miriam Tkee

Incepusera să se aplece cuvintele peste reverul fanteziei
Le-am adunat în jurul gleznelor,
pentru a-mi ține de cald pe timp de singuratate,
dar ele m-au inlantuit,
m-au supus,
m-au abandonat,
picioarele mele erau mai reci,
mai reci ca pijamale pisicii Cleo.

Le-am regasit la o rascruce de poveste,
eram superficiala, lipsita de tact, sentimentala,
si a venit si acea zi când toate au ars.

Timpul este un lucru inventat, fluid si evaziv,
un cavaler necrutator, un vagabond,
iar cand incremeneste,
seamana bine cu sticla topita -
un vis obsidian.

Cu bratele incolacite in jurul unui melc adormit,
ma plimb prin propriul suflet
ca intr-un templu si zambesc - copil.
"Uita-te spre Cer cu acest zâmbet", imi sopteste mama in gand.
Suflete țesut din sfiala si iubire,
ajuta-ma sa trec dincolo de amintiri,
pierde-ma în povești,
printre rafturi de cărți.

  

alaturi de tine,
seara, iti soptesc un sarut
de-a lungul gatului,
oprindu-ma in locul acela cald,
din spatele urechii,
 

Iar timpul adoarme primul,
vorbim aceeasi limba, în somn,
savurand fiecare silabă.