Într-o
dimineata răcoroasă de primăvară, citeam cărți înfrigurate, apoi le
puneam pe foc, pentru a le încălzi. Paginile se răsuceau, flacarile
îmbrățișau paginile cu tandrete, dansau. Amar si negru riposta cerneala,
iar cuvintele m-ar fi ucis, probabil, daca ar fi putut...
Ardeam carti, de parca as fi ars ceva din inima copacilor, ceva din inima cuvintelor, în casa-nimănui, roasă de timp, fără acoperiș, fără ferestre, cu cuiburi de păsări pe la colțuri și iederă cățărătoare, necruțătoare legături între ruină și viață.
Mașina de scris, martor al incinerării poveștilor, primea dogoarea și tăcea din toate tastele, în așteptarea de cuvinte - inspirație - mângâiere pentru memoria colectivă, pe care niciun foc nu le stinge.
Și fumul urca în fuioare, risipindu-se printre copaci, in timp ce gandurile câinești ale lui Oscar zburau la Cer...
Ardeam carti, de parca as fi ars ceva din inima copacilor, ceva din inima cuvintelor, în casa-nimănui, roasă de timp, fără acoperiș, fără ferestre, cu cuiburi de păsări pe la colțuri și iederă cățărătoare, necruțătoare legături între ruină și viață.
Mașina de scris, martor al incinerării poveștilor, primea dogoarea și tăcea din toate tastele, în așteptarea de cuvinte - inspirație - mângâiere pentru memoria colectivă, pe care niciun foc nu le stinge.
Și fumul urca în fuioare, risipindu-se printre copaci, in timp ce gandurile câinești ale lui Oscar zburau la Cer...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai să batem cu zapadă, zapada !