✫ Te poţi îndrăgosti de o fotografie ?

Ochiul camerei capturează povestea pe care sufletul o spune prin ochi, surprinde privirea, zâmbetul, viața are izbucnește lacomă, pentru o clipă, alunecarea. O nuanţă de tristeţe, un pic de amar, ca ţigările ieftine, un fel de nostalgie lichidă după o lume unde omul nu mai are acces, dar unde a fost fericit. Ne place să apărem zâmbitori în poze, să dăm impresia de veselie și de armonie, dar zâmbetul crispat nu lasă să răzbată bucuria. Viaţa obişnuită, victoriile şi pierderile, şi, uneori, drumul abrupt, m-au făcut să înţeleg de ce nu toate zâmbetele pot fi imortalizate: nu pot fi prinse.

Zâmbim unui fotograf ales la întâmplare. Oamenii ar refuza pe stradă să își rupă din timpul lor pentru a ajuta, dar fac bucuroși o poză: zâmbiți, vă rog ! Ne uităm la poze mângâindu-le cu ochii, unele expresii aduc în suflet catifea. Deschid camera, pe suprafaţa unui ochi de apă tremură cerul, pare atât de aproape. Statuia lui Atlas iese zbârlită. Mai fac o poză, imaginea devine jucăuşă: după statuie s-a pitit un prichindel, este Dia, cu cârlionți blonzi și zâmbet strălucitor, apar în poză împreună cu chipuri vagi, culori topite în apă, nu le pasă de mine sau de cer. Dia râde, mi se pare că şi statuia zâmbeşte. Unele amintiri sunt mai bune în alb-negru, altora le stă mai bine arzătoare şi vii, ca un jar. Când închid camera și privesc peste apă, doar Dia îmi zâmbeşte și se ascunde după arcadele de piatră, dansând. Atlas continuă să viseze lângă apă, foarte sobru…

Te poţi îndrăgosti de o fotografie ?

Te poţi îndrăgosti de un zâmbet dintr-o fotografie ?

by Patratica abstracta