Când vine noaptea și lumina e stinsă și sunetele toate se sting în
minte, adorm, mămică obosită, pe perna cuminte, aud un foșnet și simt că
se strecoară tiptil în partea stângă a patului..un copil.
Căuta pieptul mamei, acolo adoarme cel mai ușor, doarme cel mai bine.
Ce sentiment senin, ce liniște simt, de câte ori copilul vine să doarmă
cu mine.
Viața reală este uneori dificilă, căutarea drumului cel
mai bun, mers printre pietre, pietricele.. și nisip, acele fire
strălucitoare de mică, minunatele bucurii ale vieții, lucruri simple, la
o adică...Căutarea poate fi grea sau amuzantă, dacă - cand mergi de
mână cu iubirea, dacă esti destul de norocos să o găsești, să o
păstrezi, să nu îți fie luată. Am învățat să mă bucur de găsirea
”nisipului”, încercând, totodată, să mă descurc cu pietrele, cu
pietricelele, cu lucrurile care nu merg întotdeauna bine în viață. Și,
cu toate că am depășit de mult copilăria, adolescența, tinerețea, nu
știu ce forță în Univers face ca sufletul să se simtă extraordinar de
tânăr.
Miriam Tkee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai să batem cu zapadă, zapada !