Daneza și cheile Jujitzu

Nana are o mașină japoneză. Pentru ca uit mereu cum se numește (nu ma pricep la mașini), am botezat-o Jujițu (scriu Jujitzu ca sa ii dau o notă exotică.. :))
Face Daneza mea ce face și își încuie cheile în mașină. Noroc că eu am toate cheile familiei la legătura mea, de aceea și atârnă atât de grea poșeta, de mă mir ce cărămizi mi-o fi pus cineva în glumă !
Într-o zi, saptamana trecuta, a trecut pe la mine sa ia o Pătrățică abstractă, să o ofere cadou unui tânăr de ziua lui, La multi ani, Marius Voicu !
Ne-am pupat noi, cu gandul ca ne revedem in weekend. Nu a fost să fie. Mă suna alertata ca a uitat cheile in masina si a ramas iar pe dinafară. Si iat-o pe Daneza cum a păzit Jujitzu o oră. Când am ajuns la nerva Traian, unde statea la soare ca un bobocel și fuma Kent 8 scurt, mi-a făcut cu mâna, m-a primit recunoscatoare, radea la mine. M-a condus chiar si acasa, in semn de multumire. :))
Scenariu:
Daneza incearcă să insereze un fir metalic, un umeraș, o sfoară, să deschidă ușa, că așa a auzit ea că se face în situații din astea. Nu reușește.. Vine un motociclist sexy și tatuat, inserează firul, împinge cu șoldul în mișcări de bams și portiera se deschide. ”Uneori trebuie doar sa dai un pic din șolduri”... spune el către Daneza uimită.
Apoi o ia pe Daneza într-o cursă pe motocicletă. Eșarfa flutură, fata chiuie, mustața zbârlită e încântata, motociclistul e bucuros că se plimbă în vânt cu o fată frumoasă :)))

by Miriam Tkee