YOYO

Nu postez texte despre realitatea de zi cu zi, despre ce se intamplă prin lume... Da, da, ok... Nu sunt jurnalist și nici nu urmăresc știrile. Sigur că aflu ce se întâmplă în lume, dar aleg să nu îmi amărăsc și mai tare sufletul uitându-mă la reportaje și imagini pline de cruzime. M-am născut pe partea corectă a planetei, într-un loc frumos, dar batjocorit taman de ai noștri. Nu știu întrucât ar fi lumea mai bună, dacă sufletul meu care tinde spre poezie și lumină s-ar tăvăli în noroiul știrilor. Uneori citesc, fac ochii mari, mirată... Trivialitatea postărilor unor fomei adică duamne.. postari pe care le văd accidental (că sunt din tagma jurnaliștilor sau nu)... Cruda lor expunere, mimând elanul liberei exprimări, bucățele de abjecție aruncate cățeilor virtuali. Dar nu suntem toti facuti din acest material si daca nu ai pielea exprimării tăbăcită în îndelungi lupte online, nu poți să scrii despre mizeria umană pe pagina Facebook și gata !
Cioran scria: „omul poate obţine doar iluzia libertăţii, nu şi libertatea...”
Limitări, bariere, astea se ridică împrejurul fiintelor noastre din copilărie, nu, nu toți pățim asta, am cunoscut copilași rebeli, nu știu ce s-o fi întâmplat cu ei, cum le-o fi fost viața, dar foarte puțini adulți rebeli mi-a fost dat să întâlnesc. Cât de zmei ar fi fost în tinerețile lor, tot la familie (viață așezată) ajung. Se plictisesc de libertate ! Sau dau de câte unul / una care le dă ”iluzia libertății” = lanțuri grele ! și viața capătă o aroma minunată.
Ce mi-o fi venit să scriu toate astea..
E altceva decât să vă anunț că am scris o carte, că sunt bucuroasă, că trăiesc senina la suflet, că sunt sănătoasă, ca iubesc si sunt iubită, că familia mea este bine, că mai am o saptămână de vacanță.
Oi visa eu cu ochii deschiși multtt... dar cei care ați citit Pătrățica Abstractă știți că am și o ancoră mică-mititică în realitate.