Deja vu

(Miriam Tkee) Pătrățica Abstractă
Pasii nostri in timp,
radacini si spirale facute de inchipuiti extraterestri,
in lanuri de grau pitic si necopt, fara maci
si fara urmele dragostei noastre,
dintr-o vara imaginara.
Trenul vietii icnea -
gandeam cu voce mica,
scriam cu voce tare.
Mi-e dor sa ne intalnim intamplator,
un ''deja vu'' !
Iar timpul, epileptic,
sa ne absoarba in abisuri de lumina.
Cat ne iubeam - si nu stiam..
De-mi vei atinge ochii,
mainile mele, infiorate pasari,
or sa tipe de o sa ninga
(cum prezicea, intr-o iarna un poet indragostit de metafore).
Petuniile cresc din piatra de dupa lespezi seci..
Te simt in scobitura timpului meu,
lastar de viata noua.
Si ninge
de stinge.

Mi-e dor sa ne-ntalnim intamplator.