Padurea Raioasa

Era o Primavara.
Padurea Raioasa ascundea o taina. Spaima obscura, furtuna, pieirea. Dupa prapad, bustenii esuati cu radacinile rasfirate in aer. Involburat - izvorul limpede. Jonglerii ale sticlelor de plastic colorat. Jucarii pierdute de copii. Capace. Broaste testoase sub carapace. Rasare Soarele.
Un golfulet in care se razvrateau bulboane, izbucnind, se departau creand insulite de piatra. In vale, poienite verzi, invazie de libelule.
Storm plecase la vanatoare de serpi psihedelici, din veninul carora voia sa prepare un antidot pentru nebunia lui Anak. In inima Padurii Râioase, o cautare oarba. Rain, femeie-femeie, in care se involburau ultimelor tresariri de femeie-copil, ii striga numele. Vuia Padurea. Ea nu urma barbatul ci taina. A dat buzna intr-un luminis. O briza racoroasa, un fosnet de izvor.

Storm statea intins pe pajiste, cu palaria acoperindu-i fata. Obosise. Serpii psihedelici refuzau sa se lase prinsi. A venit insa cu palaria impodobita de libelule indragostite, amor de curcubeu transparent si efemer. A auzit un cantec de fata. A vrut sa spuna ''Tu !''.. O privea. Costum de plaja verde-brotacel, care se juca in ape, cand il priveai contra luminii, iar cand sanii saltau, aveai impresia ca in cele doua cupe valurele de brotacei se lansau in plina talazuire.
Picaturile de apa, in fuga lor jucausa, se grabeau sa mangaie matasea.
- Rain, de unde ai rasarit ?
Fata zambea si lacrimile pandeau un moment bun sa izbucneasca dincolo de gene.
- Credeam ca te-am pierdut.
O sclipire de umor lichid clipocea in ochii ei prietenosi.
Femeie, deschide o bresa prin care incetezi sa mai fii tangenta !
Paradis tangential ?
Iubire. Iluzie si freamat.
Traieste clipa. Nu pierzi ceva ce nu iti apartine...

(Miriam Tkee) Pătrățica Abstractă