Din Pătrățica Abstractă

Intre degete rasuceste parabola unei petunii visinii. Se uita la mine cu privirea cuiva pus pe sotii, apoi aspira floarea de petunie, isi tine respiratia. Petunia ramane lipita de nas, o amprenta florala pe chipul ei de obicei cuminte. Ma apropii de ea, dar intinde mana cu palma evantai, a aparare, de parca ar spune ''daca ma atingi, am sa dispar''. Ii fac pe plac, ma uit zambind si ma asez la picioarele ei, pe covor. Jocul cu petunia a plictisit-o, expira si o expulzeaza, nu ii mai pasa. Floarea cade moale, mototolita, adormita.
(Miriam Tkee)