Idile fara harta si busola. Detector de suflete

De mici am fost amagiti cu povesti despre printi si printese, care se incheiau cu nunta si cu sarutul de rigoare. Dar care este continuarea? Chiar daca nu avem reperele necesare pentru a afla raspunsul, totusi nu ne-am pierdut speranta; tot asa ne aventuram in meandrele unei idile, fara harta si fara busola. Este ca si cum am face o calatorie intr-un tinut indepartat de

care am auzit, dar pe care nu-l cunoastem. De aceea, de multe ori, riscam sa ne ratacim pe drum... Ne lipseste un ghid bun pentru a ajunge cu bine la destinatie. Petale de trandafir..sau pietricele, ca in povesti ? Prima calatorie, fara ghid, este o aventura garantata. Greselile facute pe drumul parcurs devin amintiri, daca nu ranesc foarte tare, iar daca ranesc, devin invataminte. ''Experienta e ca un felinar, care lumineaza doar drumul deja parcurs'', insa sunt scaparari de lumina si spre cel ce urmeaza a fi strabatut. Ghidul cel mai bun e inima (in corelatie cu mintea), ca o poveste in care printesa isi gaseste printul sa aiba trairi autentice si happy end (si au trait fericiti...) 

Yea sufletul..el nu imbatraneste, nu ?

DETECTOR DE SUFLETE

Cred ca toti suntem capabili de mai multe iubiri. Iubim oamenii diferit, in functie de apropiere prin rudenie sau de afinitati sau de energia care apare intre noi si ei. Cand oamenii sunt tulburati se manifesta uneori vulcanic. Nu imi plac vulcanii. Fenomenul care se petrece lasa in urma cenusa si zgaltzaie cu violenta - urasc violenta de orice fel. Poate ca de fapt nu o urasc - pt ca si ura tot un fel de violenta este..dar idee de violenta imi repugna. Iar referitor la lungime de unda pe care sa fii cu cineva..sufletul deschis emite energii speciale care gaseste usor unul din acelasi material. Daca nu, iti iei un GPS pt suflete :P