„Cuvântul
„iluminare" evocă într-un fel ideea unei realizări supraomeneşti, iar
sinele fals vrea să perpetueze această idee; dar aceasta este pur şi
simplu starea dvs. naturală, trăirea identităţii cu Fiinţa. Este o stare
de conectare la ceva incomensurabil şi indestructibil, la ceva care,
aproape paradoxal, sunteţi în esenţă dvs., dar care, cu toate acestea,
vă depăşeşte cu mult. Ea înseamnă regă
sirea
naturii dvs. adevărate, dincolo de nume şi de înfăţişare. Îmi place
foarte mult definiţia extrem de simplă pe care Buddha o dă iluminării:
„sfârşitul suferinţei”. Nu este nimic supraomenesc în ea, nu-i aşa?
Desigur, ca definiţie, este incompletă. Ne spune doar ce nu este
iluminarea: ea nu este suferinţă. Dar ce rămâne atunci când nu mai
există suferinţă? Buddha păstrează tăcerea asupra acestui subiect, iar
tăcerea lui înseamnă că acest lucru trebuie descoperit pe cont propriu."
Eckhart Tolle, „Puterea Prezentului”, Ed. Curtea Veche, 2004
Eckhart Tolle, „Puterea Prezentului”, Ed. Curtea Veche, 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai să batem cu zapadă, zapada !