Venus in oglinda - Diego Velázquez

 

''Artistii barocului se straduiesc sa largeasca perspectiva si pun in aplicare tot ceea ce castigasera experimentele renascentiste... Oglinda devine dintr-o data un instrument care ne duce si in partea cealalta a tabloului, pe "partea care nu se vede". Velazquez este un maestru in astfel de combinatii. Acestei Venus i se atribuie fara pudibonderie statutul pe care l-a avut dintotdeauna, intra in rolul sau de curtezana. Chipul sau din oglinda este incantat de ce vede, dar in acelasi timp este si provocator. Ingerasul acela nu mai are rolul de protector, ci este introdus in planul tabloului pentru a-i dezvalui frumoasei curtezane tocmai frumusetea sa care nu trebuie sa se indoiasca: ea este pentru asta acolo. Senzuala, fina, atotputernica, gata sa ia in stapanire. As mai nota aici ca, de la Venus din Urbino, a lui Tizian, femeia trece in planul principal al preocuparilor artistilor. aceeasi despre care vorbesc aici, are privirea atintita in ochii observatorului...''
(Petre Tanasoaica)

Diego Velázquez. Venus at Her Mirror.