VOYEURI ! - Paul Cézanne - La scaldat

Paul Cézanne - La scaldat

Extras din romanul 'Liniste in Octombrie - de Jens Christian Grondahl
despre tabloul lui Paul Cézanne - La scaldat

<< 'La scaldat' - introduce un element digresiv, de psihologie, in acea meditatie pur estetica asupra metodei lui Cézanne. Femeile aflate la scaldat, care de fapt nu se scaldau deloc ci iesisera din apa si stateau jos sau intinse in iarba, goale, voluptoase si complet relaxate, odihnindu-si greutatea senzuala, supunandu-se miscarilor privirii observatorului, pierduta printre trupurile lor, crengile si frunzisul copacilor din jur, astfel incat pielea, scoarta copacilor, frunzele, apa si reflexele lor, apartin aceluiasi ciclu cromatic, aceluiasi cerc de contraste si gradatii din jurul luminisului dintre copaci, de unde se poate vedea clar, in spatele femeilor din prim-plan, raul cu malul opus, din departare. Si acolo, in mijlocul tabloului, de cealalta parte a raului, Cézanne a plasat doua siluete minuscule, nedeslusite, aproape invizibile in departarea cetoasa a culorii, un barbat care sta pe maulul raului, cu cainele sau. Se afla prea departe pentru a avea un chip, dar e imposibil sa ii intelegi gresit intentia, sta in picioare, pe mal, si priveste spre celalalt mal al raului, fata in fata cu observatorul aflat dincolo de spatiul tabloului, si bineinteles ca femeile sunt tinta privirii lui, nuditatea lor nestanjenita, pe care o spioneaza impreuna cu cainele sau... reflecta privirea observatorului in planul picturii, si simti pentru o clipa o usoara si enexplicabila jena, ca si cum privirea lui pluteste in jur, ca si cum aceasta privire pasiva si lipsita de pasiune ar fi, in acelasi timp, o mana care mangaie pe furis, femeile ce nu banuiesc nimic.>>

 Da... priveste si nu atinge. Acum zanele padurilor nu sunt asa voluptoase ca pe vremea aia, ma refer la cele din tablouri. Mie mi-a starnit curiozitatea textul din cartea lui Jens Christian Grondahl, am cautat pictura sa vad vanatorul . Ma asteptam, dupa descrierea din carte, ca spionii sa fie ascunsi dupa vegetatia de langa rau. Ei insa sunt plasati - barbatul si cainele - exact in spatiul liber dintre crengi. Pana la urma si pictorul spiona, intr-un fel. Voyeurism artistic..

Comentariul din carte e putin cam poetic...
Cezanne reia o tema veche pe care o aduce in contemporaneitate, muzele nu mai sunt pandite de un zeu rau, ci de un biet vanator, unul care este lasat dincolo de rau numai sa-si imagineze si atat. E o pedeapsa...psihologica! Nu cumva, imi dau cu parerea, asta e si conditia privitorului ? Nu suntem in alta situatie !