NARCIS SI LACUL

''Alchimistul cunostea legenda lui Narcis, frumosul baiat care-si contempla zilnic frumusetea intr-un lac. Era atat de fascinat de el insusi ca intr-o buna zi a cazut in lac si a murit inecat. In locul acela, a aparut o floare care s-a numit narcisa. Dar nu asa isi incheia Oscar Wilde povestirea. El spunea ca atunci cand a murit Narcis, au venit naiadele – zeitele izvoarelor si ale padurii – si au vazut lacul transformat dintr-unul cu apa dulce intr-unul ulcior cu lacrimi sarate. - De ce plangi? au intrebat naiadele.
- Plang pentru Narcis, raspunse lacul.
 - Ah, nu-i de mirare ca plangi pentru Narcis, continuara ele. La urma urmelor si noi am alergat mereu dupa el in padure, tu erai singurul care puteai sa-i contempli de aproape frumusetea.
- Dar Narcis era frumos ? intreba lacul.
 - Cine altul poate sti mai bine decat tine ? raspunsera surprinse naiadele. La urma urmelor doar pe marginile tale se apleca el in fiecare zi. Lacul ramase tacut o vreme. Intr-un tarziu, zise :
 - Il plang pe Narcis, dar niciodata nu am stiut ca el era frumos. Il plang pe Narcis pentru ca de fiecare data cand se apleca deasupra apelor mele, eu puteam sa vad reflectata, in fundul ochilor lui, propria-mi frumusete. ''

(Alchimistul - Paulo Coelho)