VENETIA si LEGENDELE

Venetia si legendele
(material luat de pe Google)
In poza eu si Dia, purtand o masca venetiana

Dotată cu har divin, Veneţia îşi alege şi unul dintre cele mai influente simboluri rămase în istorie: leul înaripat al Sf. Marcu. Simbol religios, emblemă a forţei şi nobleţei.

Se spune că n-ar fi de bun augur să debarci între cele două coloane din Piazzeta San Marco, unde, odinioară, se făceau execuţii. Dar, cu toate legendele sale înfri­coşătoare, locul e, azi, unul dintre cele mai populate din Veneţia. Acolo se produce, de Carnaval (o excepţie pare a fi anul acesta), uimitorul Zbor Al Îngerului, în timpul căruia o fecioară coboară pe sârma din Campanilla până în faţa Palatului Dogilor, vestind Veneţiei că serbările religioase dinaintea Postului Mare pot începe!

A participa la arnavalul de la Ventia inseamna, in primul rând, a fi martor la diferite ritualuri care au loc in toate colturile Venetiei, dar mai ales la celebrul „Il volo della colombina“ , in traducere „Zborul porumbitei“: un porumbel urias, plin de confeti este „lasat sa zboare“, cu ajutorul unui cablu, de la Turnul Campanile pâna la Torre dell'Orologio, Turnul cu Ceas, in aplauzele publicului. O data ajunsa la destinatie, porumbita se sparge si tonele de confeti cad peste spectatori. Potrivit legendei, in functie de felul in care porumbita zboara, se poate prevedea cum va fi acest an. Pe toata durata carnavalului au loc numeroase baluri mascate in multe locuri si localuri din oras. Ultima zi de carnaval este marcata printr-un spectacol de artificii.

O LEGENDA SPUNE CA..
Pisicile erau atat de rar de gasit in Venetia, incat au devenit personaje pentru o masca tipica. Legenda spune ca un om sarac, ce nu avea decat pisica sa batrana, a venit la Venetia tocmai din China. Pisica a prins toti soarecii din palat iar omul a devenit foarte bogat. Cand s-a intors acasa in tara lui de origine, vecinul lui bogat era verde de invidie. A luat cele mai fine matasuri gandindu-se ca daca o amarata de pisica a putut sa isi imbogateasca stapanul, si el va fi rasplatit mult mai mult pentru matasurile lui unice si pretioase. Asa a fost, Ducele i-a promis ca ii va da omului cea mai de pret comoara a sa pentru a rasplati pretioasele comori...si asa se face ca vecinul cel bogat si invidios se intoarce in China cu ...o pisica...

ALTA LEGENDA:
Ponte del Diavolo (Podul Diavolului), construit pe Torcello undeva prin secolul XV, are in spate o poveste suficient de interesanta pentru a ne stimula fantezia. Legenda, datand din secolul XIX, reuseste si astazi sa-i impresioneze pe cei care o asculta…

Se spune ca…
In timpul ocupatiei austriece din secolul XIX, o tanara de pe aceste meleaguri s-ar fi indragostit de un ofiter al armatei straine, lucru pe care cei din jur nu l-ar fi privit cu ochi buni.

Dintre acestia, cei mai nemultumiti de dragostea dintre cei doi tineri au fost, dupa cum va imaginati, chiar parintii fetei, care au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a ii desparti. In ciuda opozitiei parintilor, tanara reusea sa se strecoare pe furis din casa, seara de seara, pentru a-si gasi alinarea in bratele iubitului sau.

Intr-o zi, insa, tanarul ofiter nu s-a mai prezentat la intalnire iar fata l-a asteptat in zadar, din ce in ce mai ingrijorata, timp de mai multe ore. Intoarsa acasa, ea urma sa afle ca logodnicul i-a fost ucis, fara a afla insa si cine a fost ucigasul. Parintii ei, spune legenda, n-ar fi fost straini de asta…

Dupa aceea, tanara a devenit depresiva, a incetat sa manance si s-a izolat in camera ei. Parintii, pe de alta parte, intelegand raul facut, au inceput sa regrete incercarea de a-i desparti.

Fata, sfatuita de un apropiat, ar fi consultat la un moment dat o vrajitoare, care i-ar fi promis ca-i va aduce iubitul inapoi, pentru un pret deloc modest – sufletele a sapte copii morti prematur care, insa, apucasera sa fie botezati. Disperata si neimpacata, fata ar fi acceptat propunerea vrajitoarei, fara a sta prea mult pe ganduri.

Pentru a-si duce la indeplinire promisiunea, vrajitoarea va semna un pact cu diavolul. Acesta din urma va propune ca loc de intalnire pentru realizarea tranzactiei chiar podul de pe insula Torcello, loc retras si fara nicio biserica in apropiere.

Cu cateva nopti inainte de Craciun, vrajitoarea si fata au mers la locul stabilit, pentru a-l invoca pe diavol. Aparut din neant, intr-o forma gigantica, acesta si-ar fi scos de sub limba o cheie de aur pe care ar fi aruncat-o in apa. Imediat, la unul din capetele podului, ar fi aparut tanarul ofiter, iar fata, luandu-l de brat, ar fi suflat in lumanarea pe care o tinea in mana si ar fi disparut, impreuna cu acesta, in intuneric.

Vrajitoarea, ramasa sa plateasca datoria, i-ar fi promis diavolului ca ii va da sufletele celor sapte copii chiar in ajunul Craciunului, pe 24 decembrie. Cineva, aflat intamplator la fata locului, ghemuit in intuneric, ar fi auzit discutia purtata de diavol si de vrajitoare. Incercand sa salveze sufletele celor sapte copii, acesta ar fi dat foc casei vrajitoarei, in noaptea ce a urmat, lasand-o pe aceasta sa se transforme in cenusa.

Pe 24 decembrie, la ora stabilita, diavolul a fost prezent la intalnire, pe podul de pe Torcello insa, de data asta, el a fost cel care a ramas asteptand, nestiind ca vrajitoarea murise.

De atunci…
Se povesteste ca in ajunul fiecarui Craciun, o pisica neagra – mesager al diavolului – se plimba pe podul de pe insula, asteptand cele sapte suflete promise acum doua sute de ani.

Iar podului, martor nevinovat al acestui pact cumplit, insa actor important al acestei piese, ii ramane numele infricosator de Ponte del Diavolo, care va da fiori puternici turistilor aflati, la un moment dat, in vizita pe Torcello…