Intreaga lume parca a-nnebunit...O sfera in deriva, cu miezul amortit.

Nu este dragoste - Tagore R.

Pentru mine, aceea nu este dragoste care-ar vrea sa se imprastie intr-o clipa,
asemenea vinului care fierbe cand si-a rupt burduful. 
Da-mi dragostea racoroasa si curata, asemenea ploii Tale 
ce binecuvanteaza campul insetat si umple ulcioarele de pamant! Da-mi dragostea ce strabate la radacina firii si de acolo se rasfira, asemenea sucului tainic, prin pomul inflorit al vietii, nascand roade si flori! 
Da-mi dragostea ce pastreaza linistita inima, in pace adanca! 
 

OPINIILE UNUI CLOVN

Nu am plans niciodata pentru cineva din spatiul internet. Nici de dor, nici de jale. Dar astazi, uitandu-ma in lista Facebook Friends, am vizitat pagina lui Teodor Brucar. Si aflu ca s-a stins. Nu l-am cunoscut decat din spatiul internet, dar ma doare de parca ar fi facut parte din realitatea mea.
Am gasit numele lui prin 2010. Cautam pe Google informatii despre o carte: Opiniile unui clovn (Heinrich Böll). Am gasit o pagina de blog de exceptie - ii apartinea lui Teodor. Avea chat activat, am si vorbit, i-am multumit pentru recenzia reusita. Abia imi deschisesem pagina pe Facebook, nu prea aveam prieteni, asa ca i-am cautat numele. O prezenta discreta, nu am prea comunicat. Insa pe pagina lui am interactionat cu Petre Tanasoaica - el este cel care mi-a insuflat dorinta de a continua sa scriu, si nu eseuri, ci "altceva".  
Sa ne bucuram de cei dragi si cei pe care ii apreciem, cat sunt printre noi ! In seara asta am inteles ca, chiar si la distanta, unii oameni ne ating inimile.
Fie binecuvantat spiritul tau inalt !

Iata recenzia la cartea cautata: Opiniile unui clovn.

<< “Nefericirea oamenilor vine din faptul că nu pot sta liniştiţi într-o cameră” , zicea Blaise Pascal (filozof).

“Opiniile unui clovn”, pe care, dacă încă n-ai citit-o e musai să o lecturezi aşa cum faci când plonjezi în gândurile tale: cu inteligenţă şi preţuire, cu grijă şi respect.
Romanul, scris undeva la începutul anilor ’60, nu este singurul despre apăsarea şi intransigenţa societăţii, despre deformările uniformizării, despre handicapul sufletesc care acoperă un alt homunculus, despre părinţi denaturaţi şi copii neadaptaţi, despre ipocriziile machiate şi iubirile ratate, despre culpabilizări, frustrări, remuşcări şi lipsuri. Cine mai are timp pentru toate acestea atâta timp cât esti captiv? Böll a găsit omul: un clovn. El are şi timp şi mai ales are suflet. Lucrul ăsta poate fii stânjenitor, atipic, bulversant. Ce să faci cu ele, qui prodest? Hans Schnier, personajul principal, se întreabă:... ce poţi face cu atâta timp? Cu ce îl umpli? La ce-i bun sufletul? “Opiniile unui clovn”, o nevinovată poveste de dragoste, după spusele autorului, care aici vrea să ne deruteze.
La întrebările clovnului vom răspunde individual, oricum, azi nu se pun note în catalog, doar câteva note pe portativ.>>

Preluata - pag de blog Teodor Brucar.

http://teodor-brucar.blogspot.com/2009_10_01_archive.html

Un gand mic pitit in vizuina oarba, detectiv involuntar