După un proces îndelungat
şi obositor, Rain trebuit să părăsească imobilul din strada Labirint. Cu banii
obţinuţi, a cumpărat un apartament lângă Parcul Tineretului. L-a mobilat
simplu, cu piese noi, şi a început să se simtă ca acasă. Jasmine, trandafirul
de la Storm, arăta ca un copăcel falnic. Îi vorbea ca unui copil care se lăsa
primenit: ai crescut frumos…mi-e așa de
dor de el…ce-o face ? unde-o fi ? s-o gândi și el la mine ?
Jasper a venit pe
neaşteptate şi i-a adus un elf argintiu, cadou de casă nouă. Micul ei monolog
cu planta îi desenase pe faţă un pic de melancolie.
- Ştiu că nu mă aşteptai, dar acum, că sunt
aici, mi-ar prinde bine puţină atenţie, a spus Jasper.
- Adorabilă, mica făptură,
mulţumesc, Jas.
- Îl cheamă Trouble (Necaz),
seamănă destul de bine cu tine. Mi-ar plăcea să am un spiriduş numai al meu,
care să îmi îndeplinească dorinţele.
- Este destul de simplu,
dar pactul e să îi laşi sufletul tău. Chiar şi aşa, oricare ar fi dorinţele,
spiriduşul tot îţi mai face câte o farsă. Dar poate fi răpus de durerea din
suflet.
Aerul era călduț, soarele
dădea tărcoale zilei. În aer plateau luminițe, păreau să vină din irizațiile
aurii ale ochilor lui de tigru uşor înnamorat.
- Hai să ne plimbăm puţin.
- Ești sigur că vrei să inviți
necazurile la plimbare ? S-ar putea să ajungem pe Capella, am un creier cosmic.
- Tu nu ești un necaz
oarecare, ci unul cu ochi căprui, iar Jasper a plimbat degetul arătător pe
linia obrazului ei, apoi i-a prins palma într-o clătinare voinicească.
Paşii lui, ghid hotărât,
pașii ei, mici, șovăielnici.
Oamenii sunt o aşteptare. Când
se îndrăgostesc, sunt niște puncte luminoase pe o hartă imaginară, emoţii care
se desfășoară sub ferestrele lumii.
by Miriam Tkee
