Pătrățica Abstractă shared a Profile.
Din Pătrățică :)
Autorul textelor: Miriam Tkeehttp://www.facebook.com/Marina.and.Diamonds
Suntem amandoi in acelasi tren. E doar o intamplare.
Nimic simbolic..
''Nu te mai iubesc cum te iubeam ieri !''
Incearca sa traiesti cu asta..E doar un cantecel, dar e cam complicat. Se rastoarna universul daca iti spune cineva asta.
Nu si daca ar continua..
''Te iubesc chiar mai mult'' :)
La ce te gandesti cand esti pierdut in timp ?
Nu pot sa te invinovatesc pentru ca tu crezi ceea ce crezi..
Femeia e zapacitorul ideal. Ce whisky ! Vertij cu aroma de nebunie cosmica...moartea plictiselii. Te absoarbe intr-o lume de unde pleci falit sau casatorit.
Abia ne-am cunoscut. Ne plimbam pe aleile vietii si ne privim pe furis, zambind. Cuvintele simple, care, spuse de altii, ar fi banale, par sa aiba semnificatii bizare, asa tremuratoare cum isi impletesc degetele cu sfiiciune, chicotind ca niste vrabiute. Prima cearta. Lacrimi la apus.. Si cand te gandesti ca te iubeam pana la cer !
Nu merge intotdeauna din prima. Ezitarile si poticnelile fac mersul impiedicat. Pasi rasuciti, mers schiopatat. Asa apare tangoul. O lume noua cu alei suspendate, tango intr-un portal.
Nimic nu exista cu adevarat, in afara de viata obisnuita, cu 1000 de ganduri din care extragi esenta pentru maine, de parca azi, acum, nu ar avea nicio scaparare. Ne scapa printre degete, suntem oameni de maine. Ai zice ca e mai mult decat rutina, pantomima si minti incurcate si talmes-balmes intamplator ? Ca daca te prefaci suficient de bine ca atingi un cer, il vei atinge ? Ce nu poate fi spus, nu poate fi spus. Poti sa incerci sa il scrii. Sau sa il fluieri ..
Sau sa lasi somnul ala interior sa se cuibareasca mai bine, oftand usor cu o satisfactie de catelandru.
Sau sa deschizi ochii aceia de care habar nu ai ca ii ai.
Dar uite. Poti sa iti deschizi inima. Si sa lasi in voia lui Dumnezeu o parte din inima ta neagra. Te poti vindeca, chiar poti !
Nu am navigat niciodata real, dar in imaginatie este atat de usor ! Imi este usor sa imi imaginez o dragoste plutind pe apa, o aventura de o vara, apoi gandul care fuge, dorul, timpul care se furiseaza, pe care nu il poti dejuca..
Energia si frumusetea definita de greci ca dainuitoare vesnic, ramane la fel, nu are nici timp nici spatiu.
Si depaseste barierele materiei
Nu imi e dor de zapada si nici cu traditiile nu sunt pe frecventa. Dar de jarul pe porumb copt sau de mirosul lemnului ars, lumina scanteietoare spre dimineata, in aerul clar de la tara, imi e dor. Pt ca pe vremea aia eram copil. Copil prostut si fericit..
''Uneori este mai usor sa te lasi dus de curent decat sa te zbati''
Experimentati uimirea si misterul. Extrageti din intalnirile in dragoste, energia care va propulseaza in proximitatea magicului. Si nu va mai prefaceti ca nu va pasa.. :)
Puterea gandurilor. Unele lucruri se intampla, pt ca le doresti intens, depinde de persuasiunea cu care ii determini pe altii sa participe. Nu se intampla pur si simplu..decat extrem de rar, lucruri la care ai visat cu ohii deschisi. Dar exista si lucruri pe care le doresti si care nu e de dorit sa se intampla - dpdv al Universului, se presupune ca te-ar afecta si schimba in rau. Cum ar fi sa castigi la Loto si sa devii un arogant nesuferit, de ex.
Dragostea te impinge sa faci lucruri nebunesti. Lipsa ei te absoarbe intr-o realitate previzibila, ordonata, neutra. Atractia banalitatii.
''Daca as fi vrut sa ma saruti, nu ai fi avut de ales"
S-a inserat, iar teatrul de umbre al orasului se pregateste sa isi desfasoare imaginile pe bulevardele largi.
Stau in varful patului, citesc si ma uit la film, cu castile la urechi.
Viata trimite momeli care vin si trec, asa apar greselile. Apoi ne viziteaza amintiri care ațâță decepția lasata de ele. Dar un suflet pur va gasi mereu calea.
Cred in curcubeie si in zambetele copiilor. Imi plac spiralele si clopoteii de vant.
Daca e doar tanara, frumoasa si prostuta ? Multi barbati profita de ceea ce pot oferi femeile. In acest caz, doar frumusete - tinerete. E de preferat sa fie o femeie inteligenta si draguta, cu bun simt, cu umor. Eu, daca as fi barbat, asa mi-as alege una. Si sa fie optimista, nu morocanoasa, rigida. O femeie rigida e moartea pasiunii..Parca ai dintii sterpeziti cand vorbesti cu una din astea. Si mai sunt si femei care cand vorbesc, suiera. Poate o problema stomatologica..dar tin mortis sa aiba o dictie perfecta si sa aiba ultimul cuvant..
Crisalidele se viseaza fluturi.
Tresar in dantelate, onirice zboruri.
Suspina, cand vanturi turbate le tulbura curcubeul din aripi.
Fiecare bataie de aripi trimite tornade cu guri infometate, spre ceruri imposibile.
Sa reformulez.. (dragostea - ca arta)
''Spiritul are nevoie de carne si de timp, pentru a se perfecta pe sine.''
E nevoie de atractie pt un om pe care il vezi frumos, de dorinta si de consimtire, ca sa faci dragoste pt armonizarea trupului.. E nevoie de timp si de exercitiu, ca sa faci dragoste cu arta. NU ai nevoie de arta ca sa faci dragoste cu dragoste. Ci de atractie si de iubire pt un om pe care il simti frumos, irezistibil !
Love - a flame
'''Barbatii se indragostesc privind, femeile - ascultand''
Si daca si-ar fi astupat urechile cu ceara, piatra peste ceara, ceara peste piatra, si orice i-ar fi fost la indemana, vocea ratiunii sau vocile celor care spuneau ”femeile au o capacitate de autoiluzionare fantastica’’, tot ar fi auzit vocea lui si s-ar fi auzit pe tot pamantul. Era mereu cu ea.
Dorul...
Barbatilor ''adormiti'' o femeie-tornada le-ar trebui ! :D
Nu intelegea incremenirea care luase locul emotiilor. Un fel al sufletului de a se proteja, gandea. Asta era doar prima faza dupa despartire, cand credea ca va trece, asa cum trecusera toate acele iubiri fara insemnatate, care nu lasasera in urma decat un parfum dulceag, putin umed si proaspat, ca de crengute de mar sfasiate.
Cuvintele mai ard in cerul gurii, niste ganduri..
Trag jaluzelele incet, foarte incet. In fata ferestrei mele, o mierla da cerul la o parte cu un tril bezmetic. E mierla de acum un an, cand mancam impreuna migdale cu stafide, radeam si ne iubeam, si beam ceai de catina cu lamaie si scortisoara. Aud un clopot imaginar care zvacneste din turla bisericii pitice din colt, cuib pentru sturzi si alte pasari mici. Nu bate nicio ora de plecare, ma gandesc, asa ca deschid fereastra unei jumatati de suflet. La semafor, o muzicuta ragusita insoteste traversarea cainilor comunitari. Privirile tale scrobite si repezi, spre ceasul de fildes, imi spun - esti deja departe - si ora incepe sa bata alb tremurat, cu frisoane. Albul acela limpede, care nu spune nimic, care seamana cu o cicatrice neteda si infrigurata. Ce ar mai fi de spus ? Sufletul tau doarme, in timp ce ochiul acela inchis nu arde pe frunte. Se cuibaresc in orbitele mele imagini din vara in care timpul presara cu jad o mare de iubire in flacari.
Cat te iubeam si nu stiam !
- Lasa si cheia, cand pleci, ti-am spus soptit, zambind.
Si soarele scalda orasul vandut de generatii celor cu dare de mana, cu raze ce scaparau in crestetul zilei, pribeag.
Te-as fi adorat, ti-as fi spalat hainele, programand-o pe Matilda, ti-as fi pregatit cina, asteptandu-te cu o carte de poeme scrise de un poet nebun, in fotoliul de mahon, daca am fi fost..
Dar nu suntem..
Primavara si motanii
Noapte impuscata isi numara stelele
Unde esti Doamne al Primaverilor ? Unde e sufletul tau de zarzar inflorit ?
Fetele danseaza ca vulpile, flacari arogante, sfidand ploile repezi
De singur ce sunt nu mai am nicio frunza !
Nu ai cum sa nu fii, asa, simpatic de sine-stataor.
Persoanele ca mine, la care tu te uiti ca in oglinda, te fac sa iti scarmeni egoul putin, sa ii aranjezi putin cravata..O imagine in tabloul timpului.
Ma trezesc ba copil crud, ba femeie coapta. And something in between, sometimes :)
Aging younger ! Este posibil..
Ca un nebun nediagnosticat si liber, caruia ii mai lipsea un plan, un nebun determinat in prag de cimitir, constiinta s-a chircit, distiland dulceata stranie a bunelor intentii, straina de ea insasi, ajungand esenta de constiinta..
Amintirile inscrise pe retina unui copil si proiectate in sufletul si imaginatia adultului, influenteaza unele decizii, iar greutatile ne fac puternici sau ne doboara.
Miscarea lucrurilor, pana capata un sens, asta inspira.
Zbuciumul isi piede sunetul.
E doar o impresie.
Opreste-te putin.
Dragostea este ca oxigenul.
Inspira ! Inspira-i pe altii..
Circulati..circulati printre vise ;)
Am deschis televizorul. Un val de stiri. Barfe despre vedete. Celebrarea unui bunicut al politicii. Toate aceste ploconeli politicoase si elogii pline de cacofonii, ar trebui sa starneasca o responsabilitate oarecare. In loc de aceasta deliberata irosire, oamenii ar face mai bine sa devina un pic mai selectivi. Sa isi slefuiasca gusturile..Dar cum pot cere poporului meu, ca o trestioara flexibila, una ca asta ? Pare desprins de trupul tarii, cu fuga pulsand in sange, cu zvacnetul care ii sta in incheieturi, de a-si da ghionturi sa se ridice. Este atata uimire in felul in care puternicii timpului ii imping spre prapastie pe cei potential periculosi. Pentru ca au un suflet corupt ? Pentru ca prietenia inseamna lanturi de relatii si bani. Traficarea functiilor.
Imi e dor de plansul din copilarie, cand ma suparam pe mama pt motive naive, ma refugiam in pat, apoi ii pandeam pasii suspinand, iar cand se apropia sa ma impace, eram asa bucuroasa !
Mama venea intotdeauna.
Dar pe mama am pierdut-o timpuriu. M-am simtit doar pe jumatate copil, pana cand tata a urmat-o. M-am gandit altfel la copilarie, mai mult prin prisma povestirilor mamei, decat prin vagile mele amintiri, din primii ani pe lume. Ca acei oameni inmuiati de meditatia fortata, dupa o pierdere. Mecanismul vietii gaseste ciudate cai de a anestezia constiinta, ca sa traverseze durerea, iar amintirea e o pecete draga, aruncata pe suprafata timpului.
Femeile vor sa fie curtate
Unele femei sunt ca vinul vechi, cand le gusti pentru prima oara. Incearca sa iei ''vinul'' acasa si nu va mai avea aceeasi savoare ! La naiba !
Jucam un rol cam nefiresc. Fisura era evidenta, doar ca se facea ca nu vede mai departe de propriul nas arogant, ca intr-una din caricaturile acelea cu rinoceri care picteaza, si care intotdeauna isi surprinde in prim-plan cornul. Afara era soare, vantul adia, dezgolind de curcubee aripile fluturilor. Fiecare bataie de aripi
trimitea tornade cu guri infometate spre ceruri imposibile.
''Intr-o zi frumoasa ca asta este imposibil ca cineva sa fie nefericit, dar noi ne vom stradui' !'
Amintirile mele te iubesc
A venit radioasa. Un zambet surprins, ochii care vorbeau in felul lor magnetic: "Uita-te acum, acum''. Cum putea sa imi puna valuri iuti si fierbinti in suflet femeia asta care arata ca o fata, care era o fata si cel mai adesea, un copil..
Rain era imbracata in blugi, iar parul se juca pe umeri. A aruncat paletele si a venit in fuga. Fuga asta a lor catre noi, de parca ar fi tanjit, cu toate ca in absenta noastra nimic nu vesteste ca fiintele lor ar parea amputate de dragoste. Absentele lor distrate, cand par in alta parte, desi noi frematam sa le framantam cu o patima de sfarsit de lume..
Deșertul, in viata, poate aparea episodic, intermitent. Imprevizibili, calatorii prin viata pot nimeri in poienite pitoresti, pe culmi muntoase, aproape de cer, sau intr-o incalcire de căi, noduri sau raspantii.
..parca vad iar urme prelungi ale trecerii noastre prin vara
Suntem luminite mereu calatoare, doar invelisul e diferit. Invelisul sufletelor nu seamana intotdeauna cu sufletele..Unii sunt inlauntru cum sunt altii pe afara. Pentru sufletele frumoase, fericirea capata nuante magice. Ascunzisurile unui suflet frumos sunt doar umbre usoare, care dispar odata cu tacerea.
Ia un cerc, flateaza-l, si va deveni un cerc vicios !
Ramai nemiscat. Asa..acum descheie-ti sufletul. Gradinar, sadeste-i o samanta. Da, tu, blonda de colo..Acum incheie-ti sufletul. La primavara te trezesti cu lastari ! Cum ? A venit deja primavara ? Ok, atunci incepe si germineaza. A cherry blossom girl
Frumusete misterioasa. Seminte sadite in inima, mladite de iubire
Iti ajustezi putin punctul de vedere - iti folosesti imaginatia. Zaresti un portal, accelerezi si zbori intr-o alta dimensiune, intri intr-o zona de unde nu te mai poti intoarce. Forta de rezistenta la alunecarea in neant se diminueaza..Si ai disparut cine stie unde ! Ai atins fericirea..Sa auzi sunetul acela inalt, frumos, trist, Corul Ingerilor.
Te increzi in cuvinte si in literele pe care le tastezi cu degete infiorate, intr-un fel in care eu nu o fac. Eu ma incred in ceea ce simt, fara cuvinte, in gandurile fara glas din capul meu nebun dupa tine
Dintre toate femeile din lume, s-a intamplat sa fie Rain. Era o straina prietenoasa, care parea ca nu il judeca, si la un anumit nivel, parea chiar ca il intelegea. Nu mai traise demult sentimentul rascolitor al limpezirii timpului. O bucurie calma, absoluta, care devenea tremur, cand se gandea ca ar putea sa nu o mai vada niciodata.Uitase ca asta este una dintre infatisarile iubirii..Trecusera aproape 100 de ani la la prima lui indragostire ! Iar prima suta de ani trece al naibii de repede..
Oamenii ca tine se tin aproape de ochii lor din cer.
Cuvantul scris devine arta atunci cand reda sau inventeaza frumusete, fara sa aduca stirbire altor frumuseti existente, atunci cand reda suferinta, piederea, mizeria, tradarea, moartea, celebrand viata, dincolo de toate.
Azi, tristetea mea e egoista. Se inchide in ea insasi ca un basm, se apara. Ma intristeaza ca timpul trece atat de repede, cand suntem fericiti. Timpul ma intristeaza prin lipsa ta, in diminetile de primavara cu cod portocaliu. :D
Isi priveste chipul in oglinda, zambeste. O noua zi se intinde in fata ei. Se imbraca cu haine si se infasoara cu farmecul personal. Miscarea de rotatie si de translatie pentru a scoate rujul din tubul protector, atingerea buzelor, pentru a le imprumuta purpura sau roz translucid, o face iar sa zambeasca, trezind amintirile serii. In ochi ii danseaza subtile luminite, urme ale flacarilor din ajun. Flexibilitate, agilitate de felina. Ziua poate sa inceapa !
Închide intr-o miopie voita tot ce a înscris in memoria lui o dragoste rara. La fereastra tremura jerbele de iedera, îmbrățișându-se in mișcare. Aluzii vegetale..
Iese pe balcon si privește strada. O noua zi, banala sau speciala. Unii se pregătesc sa înceapă o viață nouă, alții sa se arunce in gradina interzisa a existentei, izbindu-se de zidurile propriilor fortărețe.
Indrăgostiții încă se mai sărută, oprindu-se pe aleile pietruite, si îmi vine sa desenez cercuri albastre si verzi in jurul lor, sa rămână magici. La cinematografe - povesti romantice. Aproape prea multa duioșie..
Suntem fapturi de vis !
Ma trezesc in fiecare dimineata pentru ca imi dau intalnire cu mine insami. Respir si zambesc. Locurile pe care le-am vizitat in vis, apele care s-au involburat, ca intr-o rascolire de monstri acvatici, si care au devenit neclintite, creasta de pe care am urmarit intrarea in casa de vis, s-au risipit odata cu lumina.
Ma invit la plimbare. Diminetile mi se pare mereu ca sunt o varianta mai tanara a mea, asteptand sa invat inca ceva, iar seara ma plimb agale, in compania cuiva care are atatea de uitat, incat scrijeleste pe retina istorii tarzii. Renunt sa privesc oamenii si cladirile, care strălucească în culori vibrante, si ma uit la cer: stelele sclipesc parca mai mult, cand afara e ger.
Emotiile comunicarii sunt conditionate de identificarea lor cu emotii generate de iluzorii tinte erotice. Nu exista prietenie intre barbati si femei, ci doar cautari atavice, pentru gasirea jumatatatii de 'sfera' ?
Toate cuvintele astea care parca se imbatau de emotii fictive, vorbarie fara rost, care incerca sa spuna ca Storm era in gandurile acestei fete, semanau destul de bine cu o despuiere inutila a sufletului ei. Nu o iubea pe Anak, nu avea nevoie de ea. El isi despuiase viata de emotie, purta pelerina aspra a unei realitati intristator de clara. Lentilele prin care vedea viata frumoasa se sparsesera odata cu plecarea lui Rain din viata lui.
Rain nu era ca aceasta fata volubila. In ea ar fi izbucnit cuvintele numai daca ar fi zarit la el un fior de emotie sau de grija reala. Ii era dor de ea. Cand era preocupat sau ingrijorat, se apropia de el, dar fara sa ii invadeze fiinta - Rain era un fel de adiere. Il imbratisa si spunea, cu cuvinte putine, ca o sa treaca, pentru ca totul trece. Si Storm nu se putea impiedica sa gandeasca: si noi, si noi.
La urma urmei, ceva nou nu trebuie neaparat sa vesteasca ceva sinistru..Un fleac neinsemnat, dar care ma facea sa zambesc, era mai bun decat o intamplare importanta, care nu era in stare sa starneasca exaltare.
O intalnire care infiora. Putea sa fie inceputul unei mari iubiri, al carei traseu nu il puteam nici macar banui, sau o aventura fara noima. Sau poate ca deja traisem ce era mai bun, din aceasta intalnire...Fiorul de inceput, in el sta fascinatia, restul este..
Simply LIFE :)
- Ar trebui sa iti deschizi sufletul, sa nu mai cauti atatea ascunzisuri, zise Anak, privindu-l pe Storm care statea plictisit, cu ochii in tavan.
- Nu ma ascund. Doar ca nu sunt asa plin de mistere si de cuvinte, cum ti-ai imaginat tu.
- Pentru tine si cuvintele sunt un ascunzis. Poate ar fi bine daca te-ai indragosti putin. Nu spunea Baudelaire ca dragostea este nevoia de a iesi din tine insuti ?
- Nu am nevoie de tampeniile romantice care iti umbla tie prin cap. Dar poti sa incerci, hai, scoate-ma din mine insumi..nsfaca si trage !
Primavara e ca un secret soptit la ureche,
Ca florile de cires
furate de veverite
in Gradini suspendate
Cu talpile goale,
imi astern sufletul pe pamant
si ascult
cum viseaza semintele calde,
sub vetrele Geei.
Ma simt ca un copil -
mai copil decat mama lui,
inainte de a se naste.
Cu talpile goale,
imi astern sufletul pe pamant
si ascult
cum viseaza semintele calde,
sub vetrele Geei.
Verdele e culoarea diavolului. E gelozia. Marea nu e geloasa pe zborul unui pescarus. Atingerile argintate, ca niste proiectile, o fac sa danseze. Sunt un pescarus care isi cauta marea..Dar, paradoxal, daca ai incerca sa ma descrii, ti-ai da seama ca ai uitat cum aratam. :D
Te uiti la cate unul care se scobeste in nas, il intrebi - Ce faci mah..- Nimic ! ..si face un guguloi..
Ne rostogolim in noi insine asa cum ne rostogolim si prin viata, viata reala, vieti imaginare. Imi imaginez viata ca urcus - coboras. Suntem guguloaie care aduna in miscarea ascendenta tot felul de experiente, pana devin balast si ingreuneaza ascensiunea.
Aud un zvon de copilarie care s-a prelungit dincolo de copilarie.
Sunt lucruri neiubite, carora oamenii nu le vad adevarata frumusete. Lucrurile care plac la un moment dat, apoi devin inutile, devin nimicuri. Obiecte fara viata. Ele primesc ceva din energia noastra, cand le preferam. Unele devin talismane. O piatra, o scoica, un dracusor de mare, un con..odata desprinse de sursa vietii vii, nu au suflet, totusi ele infioara, pentru ca au marcat niste momente in timp.
Unele obiecte celebreaza faptul ca viata este trecatoare, iar altele, ca sufletul este nemuritor. Si, peste toate, apele timpului.
Poate ca nu ajungi nicaieri daca astepti dragostea adevarata. Poti incerca retete experimentale. Un pic de nectar. Fericirea s-o strecura pe ici, pe colo, in casa sufletului tau, daca nu lasi ferestrele ferecate.
Potentialul tragic al unei povesti starneste hazardul. Devine un magnet pentru tot felul de incurcaturi si paradoxuri, iar calea devine, din prozaica, monotona si previzibila, una complexa, inselatoare si plina de surprize.
Astepti un tren, dar ajungi prea tarziu pe peron. Te uiti lung, in gol, se face tot mai mic si dispare.
Ah, ce frumoase sunt trenurile pierdute ! Cata fascinatie pe sine..
Il iei pe urmatorul. Odata cu primele miscari, simti acel sentiment al vietii proprii care isi croieste drum. Inclinarile care se transmit subtil, ca si zvacnirile care starnesc schimbarea, fac parte dintr-un dans monoton. La capatul calatoriei se afla o iubire, o vacanta, o regasire. Dar lucrurile nu vor mai fi la el. Este doar un alt tren. Trenul pierdut ar fi schimbat destine. Sunt trenuri care nu se mai intorc.
Doar li se parea ca vraja a incetat. Erau un pic anesteziati..se lipisera prea tare. Dar stii tu ca atunci cand se indeparteaza, oamenii vad mai clar si se apropie iar cu si mai mare forta ?
Asta e partea frumoasa dupa ''despartire''.
Doar li se parea ca vraja a incetat. Erau un pic anesteziati..se lipisera prea tare. Dar stii tu ca atunci cand se indeparteaza, oamenii vad mai clar si se apropie iar cu si mai mare forta ?
Asta e partea frumoasa dupa ''despartire''.
Timpul se scurge nepasator pe langa noi. Ma gandesc ca vartejul lui nu mai e atata de teapan, atunci cand nu ne pasa nici noua de trecerea lui. Sa il ignoram !
Avem nevoie de multi ani pentru a deveni ceea ce suntem..Intre timp, daca nu suntem atenti, putem deveni ceva ce credea altcineva ca trebuia sa fim. Si uite asa ne putem transforma in cineva care nu ne intereseaza absolut deloc :P
Te iubesc de cand mergeai ingandurata pe aleile inzapezite, ciocnindu-te de oameni, fara sa iti pese de nimic, te iubesc de cand ai tresarit, dand cu ochii de mine, te iubesc cand faci pe curajoasa, luand in serios viata, asa fragila si increzatoare cum esti..
'Priveste doar, nu ma brusca'', parca ar vrea sa spuna unele expresii. Dar nu te poti opri sa ii judeci pe cei surprinsi de retina aparatului de fotografiat.
Lumea e pierduta pentru cei care nu mai cred in dragoste, dupa ce au pierdut-o o data. Oamenii au propriile necazuri, sunt inclinati sa uite ce li se intampla rau altora. Nu le poate ierta insa fericirea intensa si nici frumusetea. Caderea e contemplata cu emotie. Raining on your parade..
Zapada mieilor
Intr-o duminica de martie, Anak a sunat la usa lui Storm. Vremea era indecisa. Fulguise cu o zi inainte - ''zapada mieilor'', cu timide interludii de soare. O zi rece, cu cerul foarte jos, cu nori cenusii si cu vantul care cerceta aleile, rasucind parul fetelor si inghetand nasuri, urechi si maini, ca iarna abia trecuta.
A privit-o - ce mai voia fata asta ? Pusese punct relatiei de ceva timp..
Anak adusese briose calde. Se misca prin bucatarie ca la ea acasa, facand ceai. Vorbea intr-una. Era cuprinsa de fiorul semnificatiei religioase a acestei zile.
- Nu pot sa cred ca ai savarsit ceva cu adevarat rau, dar chiar si asa, poti sa ii ierti pe altii, care te-au ranit si ti-au tulburat viata, si poti sa te ierti chiar si pe tine. Eu te iert ! (in numele lui Dumnezeu). Vrei sa primesti aceasta iertare ca un dar ? Anak ii vorbea, zambind cu ochii iscoditori, pandindu-i reactiile. Storm nu o privea si nici macar nu parea ca o aude. Dupa un timp s-a uitat la ea ca la o straina (e usor sa te uiti asa la o femeie pe care nu o mai iubesti).
- E magulitor sa fiu iertat de o fata asa desteapta si frumoasa ca tine, in numele divinitatii, dar asta nu imi este de niciun folos. (ii venea sa ii spuna ca il plictiseste si ca ar fi vrut sa o trimita acasa sau la naiba, dar a ezitat - pana la urma, era mesagerul lui Dumnezeu, trebuia sa se poarte cum se cuvine).
- Uitam sa iti spun: te iubesc atat de mult incat.. (a facut un semn din degete, cum obisnuia sa faca atunci cand se intampla sa nu gaseasca cele mai bune cuvinte, care insemnau ''si asa mai departe''..). Anak se alinta excesiv, lipindu-se ca o pisica. Inca putin si ar fi inceput sa toarca..
- O sa chem un taxi pentru tine. (incepea sa fie ca o bautura lesioasa toata povestea asta).
Toate cuvintele astea care parca se imbatau de emotii fictive, vorbarie fara rost, care incerca sa spuna ca Storm era in gandurile acestei fete, semanau destul de bine cu o despuiere inutila a sufletului ei. Nu o iubea, nu avea nevoie de ea. El isi despuiase viata de emotie, purta pelerina aspra a unei realitati intristator de clara. Lentilele prin care vedea viata frumoasa se sparsesera odata cu plecarea lui Rain din viata lui.
Rain nu era ca aceasta fata volubila. In ea ar fi izbucnit cuvintele numai daca ar fi zarit la el un fior de emotie sau de grija reala. Ii era dor de ea. Cand era preocupat sau ingrijorat, se apropia de el, dar fara sa ii invadeze fiinta - Rain era un fel de adiere. Il imbratisa si spunea, cu cuvinte putine, ca o sa treaca, pentru ca totul trece. Si Storm nu se putea impiedica sa gandeasca: si noi, si noi.
Anak a venit cu ceaiul. Era atat de grijulie. Manca cu pofta si zambea. Il incuraja pe Storm sa ii spuna ce probleme il apasa.
- Mie poti sa-mi spui. Te cunosc bine, stiu ca este ceva. Da-mi voie sa te ajut, my love. Esti atat de trist si incordat. Uite, strangi mainile in pumni de parca ai fi furios.
- Imi este frig, Anak. Imi este frig in minte si in inima. Poti sa intelegi un lucru atat de simplu ? Si vreau sa pleci. Nu-ti cer nimic. Nu am nevoie de nimic.
Fata a urcat in taxi fara sa arunce vreo privire inapoi.
(Duminica din 17 martie, ziua care precede intrarea in Postul Sfintelor Pasti, este numita si Duminica iertarii - Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Dumnezeu nu poate fi trait de cel ce este in cearta cu aproapele. Caci El fiind iubire, este si iertare.)
GETTING AWAY WITH IT
Povestea, asa cum am trait-o eu, amalgam de contradictii, greseli, graba de a fi, de a face, de a trai, de asteptari si sperante oarbe, croia drumul intr-un fel de neinteles. Eram profund indragostita. Imi intrase in cap ca era la fel de nebun de indragostit. Supraestimam capacitatea unui barbat de a se darui unei povesti imposibile..Forta acestei idei poate sa dea nastere la o iubire mare, la fel ca oricare alta idee care face sa creasca ceva din nimic. Iubirea asta imi patrunsese viata atat de precis si de neasteptat, mai mult decat orice altceva. Nu ma amageam. Iubirea mea era scoasa din minti, dar macar exista. Vedeam ceva ce el nu vedea. Fusesem atat de fericita cand a aparut in viata mea, si cat de distrusa am fost mai tarziu. Suferinta din iubire e o moarte mică. Tot ce vrei este sa salvezi viziunea asupra sufletului tau indepartat de viata. Tot ce voiam eu era sa ma indepartez de aceasta moarte.
Mai tarziu, departe de furia si de disperarea pe care le sadise in mine pustiul, am fost recunoscatoare ca am trait cu toata fiinta, ceva ce poate traiesti o singura data in viata. Lumea e pierduta pentru cei care nu mai cred in dragoste, dupa ce au pierdut-o o data. Oamenii au propriile necazuri, sunt inclinati sa uite ce li se intampla rau altora. Nu le poate ierta insa fericirea intensa si nici frumusetea. Caderea e contemplata cu emotie. Raining on your parade..
Fiindca singurul lucru care ma putea ajuta era sa ma ascund undeva, orice alt loc in afara de propria mea viata, am inceput sa lucrez ca voluntar pentru o fundatie. Iubirea pentru copii vindeca.
Samburele amarui al timpului, unde se amesteca noaptea si tacerea, aroma de fistic al viselor si zambetul zbarlit de emotia regasirii, la trezire. Storm navalea in gandurile fetei, in felul lui impetuos. Nu a inteles niciodata de ce visa lucruri si oameni care nu existau, culori si sunete care nu existau, asa cum nu intelegea cum putea sa traiasca in vis fantasme in care isi simtea carnea tanguitoare, dorinta care o insotea intreaga zi.
Raspunsul era simplu: tineretea e proaspata si tenace...
Imnul sangelui, triumful vietii asupra suferintei..
Inainte de tine traim zile obisnuite, zile iritante, fara noima, pline de zgomote si incarcate de balastul atator renuntari si responsabilitatea unor acte si fapte care dau un sens delirant verbului "a trebui" - trebuie sa faci una sau alta, dar nu iti doresti, si ma intrebam adeseori: oare cum o fi sa nu faci lucruri pe care nu iti place sa le faci ?
"Ramai minunata asa cum esti".
De cand te stiu, in mine e un amestec de senin si scanteiere.
Daca ar fi sa pictez ce simt, ar fi ca o flacara. M-am gandit de atatea ori ca am fost creata gresit, cu o structura sufleteasca vibranta, vie, vis si frenezie - atat de departe de imaginea de femeie intangibila, inabordabila, pe care o creionau unele carti, in care voiam sa ma regasesc, atunci cand eram adolescenta.
Au facut dragoste si au fost multumiti unul de altul. Femeia ramanea tacuta dupa dragoste. Tacea si zambea cu ochii inchisi, cateodata adormea. O adora pentru ceea ce era in serile lor, dupa care el pleca iar in Luna. Ploaia uda fara mila asfaltul, afisele electorale, cladiri si oameni, autobuze si automobile zumzaind bara la bara.
Ce placut e sa te afli in pat, gol si indragostit, cu iubirea alaturi, si sa asculti cum cade ploaia de vara. Senzatie de dezradacinare dispare.
O intalnire de amor iti lasa mintea limpede, iar oboseala de dupa te arunca in pat pentru multe ore de somn.
(Miriam Tkee)
M-am uitat la fiintele marunte care iesisera dupa ploaie: indragostiti si catelandri. Melcii inviasera. Ca niste limbi brune, minuscule, musculoase, desenau bucle sidefate si lipicioase. Colonizau tufisurile ce margineau plaja. Visasera sa atinga pamantul, sa simta ploaia. Si-au lepadat aripile de chihlimbar. Lipiti pamantului, priveau spre cer cu ochi transparenti. Zborul libelulelor le amintea ca au pacatuit abandonandu-se pamantului. Pasi nepasatori le striveau mica lor viata. Privisera prea mult spre apus..
Muntele era totemul nostru, ne lega de lumea de sus. Marea arginta cerul, pana departe. Incertitudinea s-a instalat langa tarmul nostru, fara a putea fi inlaturata.
Gelozia are gheare ascutite si letale. Devine martora multor schimbari de anotimp, de cand se instaleaza. Se spune ca nu are leac..Iar toleranta din partea ''obiectului iubirii'' nu face decat sa adanceasca suferinta. Orice zambet adresat altcuiva va sageta si va taia adanc, cu mii de cutite.
Monstrul cu ochi verzi e vesnic la panda..
Gelozia e un loc toxic, populat de pungasi, pericol, serpi, pume, caini salbaticiti, lei domesticiti, barbati, tandre mimoze, femei, ispita (hey..nu e cumva pleonasm ?), flirt, reinnoire, iluzie, deziluzie, epuizare, renuntare, oboseala, moarte..moartea iubirii
Vine un timp in care nu mai cauti scuze pentru ratari. Pe urma incepi sa faci lucruri care te fac fericit. Orice schimbare starneste ''convulsii''.
In spate raman lacrimi neplanse..
Si pasari abstracte..
Daca te uiti atent la cineva, daca il asculti, s-ar putea sa afli pe jumatate cine este. Daca vrei sa afli si restul..o faci pe riscul tau
In incercarea de a rupe rutina, traind o existenta hibrida, intre visul de implinit si imprevizibilul pe care il aduce timpul, caderile sunt acele momente in care viata face un nod. Iti trebuie putere nu doar sa te ridici, sa mergi mai departe, ci, uneori, si sa renunti la ceva ce inainte reprezenta totul. Cerul amar al lumii care se deschide dupa un asemenea moment, isi dezgoleste caierele de ceata, sa patrunda lumina argintata de-a lungul curbei de coaste, catre inima, o punctie de iubire celesta..
Photo: Din Pătrățică :) Autorul textelor: Miriam Tkee Suntem amandoi in acelasi tren. E doar o intamplare. Nimic simbolic.. ''Nu te mai iubesc cum te iubeam ieri !'' Incearca sa traiesti cu asta..E doar un cantecel, dar e cam complicat. Se rastoarna universul daca iti spune cineva asta. Nu si daca ar continua.. ''Te iubesc chiar mai mult'' :) La ce te gandesti cand esti pierdut in timp ? Nu pot sa te invinovatesc pentru ca tu crezi ceea ce crezi.. Femeia e zapacitorul ideal. Ce whisky ! Vertij cu aroma de nebunie cosmica...moartea plictiselii. Te absoarbe intr-o lume de unde pleci falit sau casatorit. Abia ne-am cunoscut. Ne plimbam pe aleile vietii si ne privim pe furis, zambind. Cuvintele simple, care, spuse de altii, ar fi banale, par sa aiba semnificatii bizare, asa tremuratoare cum isi impletesc degetele cu sfiiciune, chicotind ca niste vrabiute. Prima cearta. Lacrimi la apus.. Si cand te gandesti ca te iubeam pana la cer ! Nu merge intotdeauna din prima. Ezitarile si poticnelile fac mersul impiedicat. Pasi rasuciti, mers schiopatat. Asa apare tangoul. O lume noua cu alei suspendate, tango intr-un portal. Nimic nu exista cu adevarat, in afara de viata obisnuita, cu 1000 de ganduri din care extragi esenta pentru maine, de parca azi, acum, nu ar avea nicio scaparare. Ne scapa printre degete, suntem oameni de maine. Ai zice ca e mai mult decat rutina, pantomima si minti incurcate si talmes-balmes intamplator ? Ca daca te prefaci suficient de bine ca atingi un cer, il vei atinge ? Ce nu poate fi spus, nu poate fi spus. Poti sa incerci sa il scrii. Sau sa il fluieri .. Sau sa lasi somnul ala interior sa se cuibareasca mai bine, oftand usor cu o satisfactie de catelandru. Sau sa deschizi ochii aceia de care habar nu ai ca ii ai. Dar uite. Poti sa iti deschizi inima. Si sa lasi in voia lui Dumnezeu o parte din inima ta neagra. Te poti vindeca, chiar poti ! Nu am navigat niciodata real, dar in imaginatie este atat de usor ! Imi este usor sa imi imaginez o dragoste plutind pe apa, o aventura de o vara, apoi gandul care fuge, dorul, timpul care se furiseaza, pe care nu il poti dejuca.. Energia si frumusetea definita de greci ca dainuitoare vesnic, ramane la fel, nu are nici timp nici spatiu. Si depaseste barierele materiei Nu imi e dor de zapada si nici cu traditiile nu sunt pe frecventa. Dar de jarul pe porumb copt sau de mirosul lemnului ars, lumina scanteietoare spre dimineata, in aerul clar de la tara, imi e dor. Pt ca pe vremea aia eram copil. Copil prostut si fericit.. ''Uneori este mai usor sa te lasi dus de curent decat sa te zbati'' Experimentati uimirea si misterul. Extrageti din intalnirile in dragoste, energia care va propulseaza in proximitatea magicului. Si nu va mai prefaceti ca nu va pasa.. :) Puterea gandurilor. Unele lucruri se intampla, pt ca le doresti intens, depinde de persuasiunea cu care ii determini pe altii sa participe. Nu se intampla pur si simplu..decat extrem de rar, lucruri la care ai visat cu ohii deschisi. Dar exista si lucruri pe care le doresti si care nu e de dorit sa se intampla - dpdv al Universului, se presupune ca te-ar afecta si schimba in rau. Cum ar fi sa castigi la Loto si sa devii un arogant nesuferit, de ex. Dragostea te impinge sa faci lucruri nebunesti. Lipsa ei te absoarbe intr-o realitate previzibila, ordonata, neutra. Atractia banalitatii. ''Daca as fi vrut sa ma saruti, nu ai fi avut de ales" S-a inserat, iar teatrul de umbre al orasului se pregateste sa isi desfasoare imaginile pe bulevardele largi. Stau in varful patului, citesc si ma uit la film, cu castile la urechi. Viata trimite momeli care vin si trec, asa apar greselile. Apoi ne viziteaza amintiri care ațâță decepția lasata de ele. Dar un suflet pur va gasi mereu calea. Cred in curcubeie si in zambetele copiilor. Imi plac spiralele si clopoteii de vant. Daca e doar tanara, frumoasa si prostuta ? Multi barbati profita de ceea ce pot oferi femeile. In acest caz, doar frumusete - tinerete. E de preferat sa fie o femeie inteligenta si draguta, cu bun simt, cu umor. Eu, daca as fi barbat, asa mi-as alege una. Si sa fie optimista, nu morocanoasa, rigida. O femeie rigida e moartea pasiunii..Parca ai dintii sterpeziti cand vorbesti cu una din astea. Si mai sunt si femei care cand vorbesc, suiera. Poate o problema stomatologica..dar tin mortis sa aiba o dictie perfecta si sa aiba ultimul cuvant.. Crisalidele se viseaza fluturi. Tresar in dantelate, onirice zboruri. Suspina, cand vanturi turbate le tulbura curcubeul din aripi. Fiecare bataie de aripi trimite tornade cu guri infometate, spre ceruri imposibile. Sa reformulez.. (dragostea - ca arta) ''Spiritul are nevoie de carne si de timp, pentru a se perfecta pe sine.'' E nevoie de atractie pt un om pe care il vezi frumos, de dorinta si de consimtire, ca sa faci dragoste pt armonizarea trupului.. E nevoie de timp si de exercitiu, ca sa faci dragoste cu arta. NU ai nevoie de arta ca sa faci dragoste cu dragoste. Ci de atractie si de iubire pt un om pe care il simti frumos, irezistibil ! Love - a flame '''Barbatii se indragostesc privind, femeile - ascultand'' Si daca si-ar fi astupat urechile cu ceara, piatra peste ceara, ceara peste piatra, si orice i-ar fi fost la indemana, vocea ratiunii sau vocile celor care spuneau ”femeile au o capacitate de autoiluzionare fantastica’’, tot ar fi auzit vocea lui si s-ar fi auzit pe tot pamantul. Era mereu cu ea. Dorul... Barbatilor ''adormiti'' o femeie-tornada le-ar trebui ! :D Nu intelegea incremenirea care luase locul emotiilor. Un fel al sufletului de a se proteja, gandea. Asta era doar prima faza dupa despartire, cand credea ca va trece, asa cum trecusera toate acele iubiri fara insemnatate, care nu lasasera in urma decat un parfum dulceag, putin umed si proaspat, ca de crengute de mar sfasiate. Cuvintele mai ard in cerul gurii, niste ganduri.. Trag jaluzelele incet, foarte incet. In fata ferestrei mele, o mierla da cerul la o parte cu un tril bezmetic. E mierla de acum un an, cand mancam impreuna migdale cu stafide, radeam si ne iubeam, si beam ceai de catina cu lamaie si scortisoara. Aud un clopot imaginar care zvacneste din turla bisericii pitice din colt, cuib pentru sturzi si alte pasari mici. Nu bate nicio ora de plecare, ma gandesc, asa ca deschid fereastra unei jumatati de suflet. La semafor, o muzicuta ragusita insoteste traversarea cainilor comunitari. Privirile tale scrobite si repezi, spre ceasul de fildes, imi spun - esti deja departe - si ora incepe sa bata alb tremurat, cu frisoane. Albul acela limpede, care nu spune nimic, care seamana cu o cicatrice neteda si infrigurata. Ce ar mai fi de spus ? Sufletul tau doarme, in timp ce ochiul acela inchis nu arde pe frunte. Se cuibaresc in orbitele mele imagini din vara in care timpul presara cu jad o mare de iubire in flacari. Cat te iubeam si nu stiam ! - Lasa si cheia, cand pleci, ti-am spus soptit, zambind. Si soarele scalda orasul vandut de generatii celor cu dare de mana, cu raze ce scaparau in crestetul zilei, pribeag. Te-as fi adorat, ti-as fi spalat hainele, programand-o pe Matilda, ti-as fi pregatit cina, asteptandu-te cu o carte de poeme scrise de un poet nebun, in fotoliul de mahon, daca am fi fost.. Dar nu suntem.. Primavara si motanii Noapte impuscata isi numara stelele Unde esti Doamne al Primaverilor ? Unde e sufletul tau de zarzar inflorit ? Fetele danseaza ca vulpile, flacari arogante, sfidand ploile repezi De singur ce sunt nu mai am nicio frunza ! Nu ai cum sa nu fii, asa, simpatic de sine-stataor. Persoanele ca mine, la care tu te uiti ca in oglinda, te fac sa iti scarmeni egoul putin, sa ii aranjezi putin cravata..O imagine in tabloul timpului. Ma trezesc ba copil crud, ba femeie coapta. And something in between, sometimes :) Aging younger ! Este posibil.. Ca un nebun nediagnosticat si liber, caruia ii mai lipsea un plan, un nebun determinat in prag de cimitir, constiinta s-a chircit, distiland dulceata stranie a bunelor intentii, straina de ea insasi, ajungand esenta de constiinta.. Amintirile inscrise pe retina unui copil si proiectate in sufletul si imaginatia adultului, influenteaza unele decizii, iar greutatile ne fac puternici sau ne doboara. Miscarea lucrurilor, pana capata un sens, asta inspira. Zbuciumul isi piede sunetul. E doar o impresie. Opreste-te putin. Dragostea este ca oxigenul. Inspira ! Inspira-i pe altii.. Circulati..circulati printre vise ;) Am deschis televizorul. Un val de stiri. Barfe despre vedete. Celebrarea unui bunicut al politicii. Toate aceste ploconeli politicoase si elogii pline de cacofonii, ar trebui sa starneasca o responsabilitate oarecare. In loc de aceasta deliberata irosire, oamenii ar face mai bine sa devina un pic mai selectivi. Sa isi slefuiasca gusturile..Dar cum pot cere poporului meu, ca o trestioara flexibila, una ca asta ? Pare desprins de trupul tarii, cu fuga pulsand in sange, cu zvacnetul care ii sta in incheieturi, de a-si da ghionturi sa se ridice. Este atata uimire in felul in care puternicii timpului ii imping spre prapastie pe cei potential periculosi. Pentru ca au un suflet corupt ? Pentru ca prietenia inseamna lanturi de relatii si bani. Traficarea functiilor. Imi e dor de plansul din copilarie, cand ma suparam pe mama pt motive naive, ma refugiam in pat, apoi ii pandeam pasii suspinand, iar cand se apropia sa ma impace, eram asa bucuroasa ! Mama venea intotdeauna. Dar pe mama am pierdut-o timpuriu. M-am simtit doar pe jumatate copil, pana cand tata a urmat-o. M-am gandit altfel la copilarie, mai mult prin prisma povestirilor mamei, decat prin vagile mele amintiri, din primii ani pe lume. Ca acei oameni inmuiati de meditatia fortata, dupa o pierdere. Mecanismul vietii gaseste ciudate cai de a anestezia constiinta, ca sa traverseze durerea, iar amintirea e o pecete draga, aruncata pe suprafata timpului. Femeile vor sa fie curtate Unele femei sunt ca vinul vechi, cand le gusti pentru prima oara. Incearca sa iei ''vinul'' acasa si nu va mai avea aceeasi savoare ! La naiba ! Jucam un rol cam nefiresc. Fisura era evidenta, doar ca se facea ca nu vede mai departe de propriul nas arogant, ca intr-una din caricaturile acelea cu rinoceri care picteaza, si care intotdeauna isi surprinde in prim-plan cornul. Afara era soare, vantul adia, dezgolind de curcubee aripile fluturilor. Fiecare bataie de aripi trimitea tornade cu guri infometate spre ceruri imposibile. ''Intr-o zi frumoasa ca asta este imposibil ca cineva sa fie nefericit, dar noi ne vom stradui' !' Amintirile mele te iubesc A venit radioasa. Un zambet surprins, ochii care vorbeau in felul lor magnetic: "Uita-te acum, acum''. Cum putea sa imi puna valuri iuti si fierbinti in suflet femeia asta care arata ca o fata, care era o fata si cel mai adesea, un copil.. Rain era imbracata in blugi, iar parul se juca pe umeri. A aruncat paletele si a venit in fuga. Fuga asta a lor catre noi, de parca ar fi tanjit, cu toate ca in absenta noastra nimic nu vesteste ca fiintele lor ar parea amputate de dragoste. Absentele lor distrate, cand par in alta parte, desi noi frematam sa le framantam cu o patima de sfarsit de lume.. Deșertul, in viata, poate aparea episodic, intermitent. Imprevizibili, calatorii prin viata pot nimeri in poienite pitoresti, pe culmi muntoase, aproape de cer, sau intr-o incalcire de căi, noduri sau raspantii. ..parca vad iar urme prelungi ale trecerii noastre prin vara Suntem luminite mereu calatoare, doar invelisul e diferit. Invelisul sufletelor nu seamana intotdeauna cu sufletele..Unii sunt inlauntru cum sunt altii pe afara. Pentru sufletele frumoase, fericirea capata nuante magice. Ascunzisurile unui suflet frumos sunt doar umbre usoare, care dispar odata cu tacerea. Ia un cerc, flateaza-l, si va deveni un cerc vicios ! Ramai nemiscat. Asa..acum descheie-ti sufletul. Gradinar, sadeste-i o samanta. Da, tu, blonda de colo..Acum incheie-ti sufletul. La primavara te trezesti cu lastari ! Cum ? A venit deja primavara ? Ok, atunci incepe si germineaza. A cherry blossom girl Frumusete misterioasa. Seminte sadite in inima, mladite de iubire Iti ajustezi putin punctul de vedere - iti folosesti imaginatia. Zaresti un portal, accelerezi si zbori intr-o alta dimensiune, intri intr-o zona de unde nu te mai poti intoarce. Forta de rezistenta la alunecarea in neant se diminueaza..Si ai disparut cine stie unde ! Ai atins fericirea..Sa auzi sunetul acela inalt, frumos, trist, Corul Ingerilor. Te increzi in cuvinte si in literele pe care le tastezi cu degete infiorate, intr-un fel in care eu nu o fac. Eu ma incred in ceea ce simt, fara cuvinte, in gandurile fara glas din capul meu nebun dupa tine Dintre toate femeile din lume, s-a intamplat sa fie Rain. Era o straina prietenoasa, care parea ca nu il judeca, si la un anumit nivel, parea chiar ca il intelegea. Nu mai traise demult sentimentul rascolitor al limpezirii timpului. O bucurie calma, absoluta, care devenea tremur, cand se gandea ca ar putea sa nu o mai vada niciodata.Uitase ca asta este una dintre infatisarile iubirii..Trecusera aproape 100 de ani la la prima lui indragostire ! Iar prima suta de ani trece al naibii de repede.. Oamenii ca tine se tin aproape de ochii lor din cer. Cuvantul scris devine arta atunci cand reda sau inventeaza frumusete, fara sa aduca stirbire altor frumuseti existente, atunci cand reda suferinta, piederea, mizeria, tradarea, moartea, celebrand viata, dincolo de toate. Azi, tristetea mea e egoista. Se inchide in ea insasi ca un basm, se apara. Ma intristeaza ca timpul trece atat de repede, cand suntem fericiti. Timpul ma intristeaza prin lipsa ta, in diminetile de primavara cu cod portocaliu. :D Isi priveste chipul in oglinda, zambeste. O noua zi se intinde in fata ei. Se imbraca cu haine si se infasoara cu farmecul personal. Miscarea de rotatie si de translatie pentru a scoate rujul din tubul protector, atingerea buzelor, pentru a le imprumuta purpura sau roz translucid, o face iar sa zambeasca, trezind amintirile serii. In ochi ii danseaza subtile luminite, urme ale flacarilor din ajun. Flexibilitate, agilitate de felina. Ziua poate sa inceapa ! Închide intr-o miopie voita tot ce a înscris in memoria lui o dragoste rara. La fereastra tremura jerbele de iedera, îmbrățișându-se in mișcare. Aluzii vegetale.. Iese pe balcon si privește strada. O noua zi, banala sau speciala. Unii se pregătesc sa înceapă o viață nouă, alții sa se arunce in gradina interzisa a existentei, izbindu-se de zidurile propriilor fortărețe. Indrăgostiții încă se mai sărută, oprindu-se pe aleile pietruite, si îmi vine sa desenez cercuri albastre si verzi in jurul lor, sa rămână magici. La cinematografe - povesti romantice. Aproape prea multa duioșie.. Suntem fapturi de vis ! Ma trezesc in fiecare dimineata pentru ca imi dau intalnire cu mine insami. Respir si zambesc. Locurile pe care le-am vizitat in vis, apele care s-au involburat, ca intr-o rascolire de monstri acvatici, si care au devenit neclintite, creasta de pe care am urmarit intrarea in casa de vis, s-au risipit odata cu lumina. Ma invit la plimbare. Diminetile mi se pare mereu ca sunt o varianta mai tanara a mea, asteptand sa invat inca ceva, iar seara ma plimb agale, in compania cuiva care are atatea de uitat, incat scrijeleste pe retina istorii tarzii. Renunt sa privesc oamenii si cladirile, care strălucească în culori vibrante, si ma uit la cer: stelele sclipesc parca mai mult, cand afara e ger. Emotiile comunicarii sunt conditionate de identificarea lor cu emotii generate de iluzorii tinte erotice. Nu exista prietenie intre barbati si femei, ci doar cautari atavice, pentru gasirea jumatatatii de 'sfera' ? Toate cuvintele astea care parca se imbatau de emotii fictive, vorbarie fara rost, care incerca sa spuna ca Storm era in gandurile acestei fete, semanau destul de bine cu o despuiere inutila a sufletului ei. Nu o iubea pe Anak, nu avea nevoie de ea. El isi despuiase viata de emotie, purta pelerina aspra a unei realitati intristator de clara. Lentilele prin care vedea viata frumoasa se sparsesera odata cu plecarea lui Rain din viata lui. Rain nu era ca aceasta fata volubila. In ea ar fi izbucnit cuvintele numai daca ar fi zarit la el un fior de emotie sau de grija reala. Ii era dor de ea. Cand era preocupat sau ingrijorat, se apropia de el, dar fara sa ii invadeze fiinta - Rain era un fel de adiere. Il imbratisa si spunea, cu cuvinte putine, ca o sa treaca, pentru ca totul trece. Si Storm nu se putea impiedica sa gandeasca: si noi, si noi. La urma urmei, ceva nou nu trebuie neaparat sa vesteasca ceva sinistru..Un fleac neinsemnat, dar care ma facea sa zambesc, era mai bun decat o intamplare importanta, care nu era in stare sa starneasca exaltare. O intalnire care infiora. Putea sa fie inceputul unei mari iubiri, al carei traseu nu il puteam nici macar banui, sau o aventura fara noima. Sau poate ca deja traisem ce era mai bun, din aceasta intalnire...Fiorul de inceput, in el sta fascinatia, restul este.. Simply LIFE :) - Ar trebui sa iti deschizi sufletul, sa nu mai cauti atatea ascunzisuri, zise Anak, privindu-l pe Storm care statea plictisit, cu ochii in tavan. - Nu ma ascund. Doar ca nu sunt asa plin de mistere si de cuvinte, cum ti-ai imaginat tu. - Pentru tine si cuvintele sunt un ascunzis. Poate ar fi bine daca te-ai indragosti putin. Nu spunea Baudelaire ca dragostea este nevoia de a iesi din tine insuti ? - Nu am nevoie de tampeniile romantice care iti umbla tie prin cap. Dar poti sa incerci, hai, scoate-ma din mine insumi..nsfaca si trage ! Primavara e ca un secret soptit la ureche, Ca florile de cires furate de veverite in Gradini suspendate Cu talpile goale, imi astern sufletul pe pamant si ascult cum viseaza semintele calde, sub vetrele Geei. Ma simt ca un copil - mai copil decat mama lui, inainte de a se naste. Cu talpile goale, imi astern sufletul pe pamant si ascult cum viseaza semintele calde, sub vetrele Geei. Verdele e culoarea diavolului. E gelozia. Marea nu e geloasa pe zborul unui pescarus. Atingerile argintate, ca niste proiectile, o fac sa danseze. Sunt un pescarus care isi cauta marea..Dar, paradoxal, daca ai incerca sa ma descrii, ti-ai da seama ca ai uitat cum aratam. :D Te uiti la cate unul care se scobeste in nas, il intrebi - Ce faci mah..- Nimic ! ..si face un guguloi.. Ne rostogolim in noi insine asa cum ne rostogolim si prin viata, viata reala, vieti imaginare. Imi imaginez viata ca urcus - coboras. Suntem guguloaie care aduna in miscarea ascendenta tot felul de experiente, pana devin balast si ingreuneaza ascensiunea. Aud un zvon de copilarie care s-a prelungit dincolo de copilarie. Sunt lucruri neiubite, carora oamenii nu le vad adevarata frumusete. Lucrurile care plac la un moment dat, apoi devin inutile, devin nimicuri. Obiecte fara viata. Ele primesc ceva din energia noastra, cand le preferam. Unele devin talismane. O piatra, o scoica, un dracusor de mare, un con..odata desprinse de sursa vietii vii, nu au suflet, totusi ele infioara, pentru ca au marcat niste momente in timp. Unele obiecte celebreaza faptul ca viata este trecatoare, iar altele, ca sufletul este nemuritor. Si, peste toate, apele timpului. Poate ca nu ajungi nicaieri daca astepti dragostea adevarata. Poti incerca retete experimentale. Un pic de nectar. Fericirea s-o strecura pe ici, pe colo, in casa sufletului tau, daca nu lasi ferestrele ferecate. Potentialul tragic al unei povesti starneste hazardul. Devine un magnet pentru tot felul de incurcaturi si paradoxuri, iar calea devine, din prozaica, monotona si previzibila, una complexa, inselatoare si plina de surprize. Astepti un tren, dar ajungi prea tarziu pe peron. Te uiti lung, in gol, se face tot mai mic si dispare. Ah, ce frumoase sunt trenurile pierdute ! Cata fascinatie pe sine.. Il iei pe urmatorul. Odata cu primele miscari, simti acel sentiment al vietii proprii care isi croieste drum. Inclinarile care se transmit subtil, ca si zvacnirile care starnesc schimbarea, fac parte dintr-un dans monoton. La capatul calatoriei se afla o iubire, o vacanta, o regasire. Dar lucrurile nu vor mai fi la el. Este doar un alt tren. Trenul pierdut ar fi schimbat destine. Sunt trenuri care nu se mai intorc. Doar li se parea ca vraja a incetat. Erau un pic anesteziati..se lipisera prea tare. Dar stii tu ca atunci cand se indeparteaza, oamenii vad mai clar si se apropie iar cu si mai mare forta ? Asta e partea frumoasa dupa ''despartire''. Doar li se parea ca vraja a incetat. Erau un pic anesteziati..se lipisera prea tare. Dar stii tu ca atunci cand se indeparteaza, oamenii vad mai clar si se apropie iar cu si mai mare forta ? Asta e partea frumoasa dupa ''despartire''. Timpul se scurge nepasator pe langa noi. Ma gandesc ca vartejul lui nu mai e atata de teapan, atunci cand nu ne pasa nici noua de trecerea lui. Sa il ignoram ! Avem nevoie de multi ani pentru a deveni ceea ce suntem..Intre timp, daca nu suntem atenti, putem deveni ceva ce credea altcineva ca trebuia sa fim. Si uite asa ne putem transforma in cineva care nu ne intereseaza absolut deloc :P Te iubesc de cand mergeai ingandurata pe aleile inzapezite, ciocnindu-te de oameni, fara sa iti pese de nimic, te iubesc de cand ai tresarit, dand cu ochii de mine, te iubesc cand faci pe curajoasa, luand in serios viata, asa fragila si increzatoare cum esti.. 'Priveste doar, nu ma brusca'', parca ar vrea sa spuna unele expresii. Dar nu te poti opri sa ii judeci pe cei surprinsi de retina aparatului de fotografiat. Lumea e pierduta pentru cei care nu mai cred in dragoste, dupa ce au pierdut-o o data. Oamenii au propriile necazuri, sunt inclinati sa uite ce li se intampla rau altora. Nu le poate ierta insa fericirea intensa si nici frumusetea. Caderea e contemplata cu emotie. Raining on your parade.. Zapada mieilor Intr-o duminica de martie, Anak a sunat la usa lui Storm. Vremea era indecisa. Fulguise cu o zi inainte - ''zapada mieilor'', cu timide interludii de soare. O zi rece, cu cerul foarte jos, cu nori cenusii si cu vantul care cerceta aleile, rasucind parul fetelor si inghetand nasuri, urechi si maini, ca iarna abia trecuta. A privit-o - ce mai voia fata asta ? Pusese punct relatiei de ceva timp.. Anak adusese briose calde. Se misca prin bucatarie ca la ea acasa, facand ceai. Vorbea intr-una. Era cuprinsa de fiorul semnificatiei religioase a acestei zile. - Nu pot sa cred ca ai savarsit ceva cu adevarat rau, dar chiar si asa, poti sa ii ierti pe altii, care te-au ranit si ti-au tulburat viata, si poti sa te ierti chiar si pe tine. Eu te iert ! (in numele lui Dumnezeu). Vrei sa primesti aceasta iertare ca un dar ? Anak ii vorbea, zambind cu ochii iscoditori, pandindu-i reactiile. Storm nu o privea si nici macar nu parea ca o aude. Dupa un timp s-a uitat la ea ca la o straina (e usor sa te uiti asa la o femeie pe care nu o mai iubesti). - E magulitor sa fiu iertat de o fata asa desteapta si frumoasa ca tine, in numele divinitatii, dar asta nu imi este de niciun folos. (ii venea sa ii spuna ca il plictiseste si ca ar fi vrut sa o trimita acasa sau la naiba, dar a ezitat - pana la urma, era mesagerul lui Dumnezeu, trebuia sa se poarte cum se cuvine). - Uitam sa iti spun: te iubesc atat de mult incat.. (a facut un semn din degete, cum obisnuia sa faca atunci cand se intampla sa nu gaseasca cele mai bune cuvinte, care insemnau ''si asa mai departe''..). Anak se alinta excesiv, lipindu-se ca o pisica. Inca putin si ar fi inceput sa toarca.. - O sa chem un taxi pentru tine. (incepea sa fie ca o bautura lesioasa toata povestea asta). Toate cuvintele astea care parca se imbatau de emotii fictive, vorbarie fara rost, care incerca sa spuna ca Storm era in gandurile acestei fete, semanau destul de bine cu o despuiere inutila a sufletului ei. Nu o iubea, nu avea nevoie de ea. El isi despuiase viata de emotie, purta pelerina aspra a unei realitati intristator de clara. Lentilele prin care vedea viata frumoasa se sparsesera odata cu plecarea lui Rain din viata lui. Rain nu era ca aceasta fata volubila. In ea ar fi izbucnit cuvintele numai daca ar fi zarit la el un fior de emotie sau de grija reala. Ii era dor de ea. Cand era preocupat sau ingrijorat, se apropia de el, dar fara sa ii invadeze fiinta - Rain era un fel de adiere. Il imbratisa si spunea, cu cuvinte putine, ca o sa treaca, pentru ca totul trece. Si Storm nu se putea impiedica sa gandeasca: si noi, si noi. Anak a venit cu ceaiul. Era atat de grijulie. Manca cu pofta si zambea. Il incuraja pe Storm sa ii spuna ce probleme il apasa. - Mie poti sa-mi spui. Te cunosc bine, stiu ca este ceva. Da-mi voie sa te ajut, my love. Esti atat de trist si incordat. Uite, strangi mainile in pumni de parca ai fi furios. - Imi este frig, Anak. Imi este frig in minte si in inima. Poti sa intelegi un lucru atat de simplu ? Si vreau sa pleci. Nu-ti cer nimic. Nu am nevoie de nimic. Fata a urcat in taxi fara sa arunce vreo privire inapoi. (Duminica din 17 martie, ziua care precede intrarea in Postul Sfintelor Pasti, este numita si Duminica iertarii - Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Dumnezeu nu poate fi trait de cel ce este in cearta cu aproapele. Caci El fiind iubire, este si iertare.) GETTING AWAY WITH IT Povestea, asa cum am trait-o eu, amalgam de contradictii, greseli, graba de a fi, de a face, de a trai, de asteptari si sperante oarbe, croia drumul intr-un fel de neinteles. Eram profund indragostita. Imi intrase in cap ca era la fel de nebun de indragostit. Supraestimam capacitatea unui barbat de a se darui unei povesti imposibile..Forta acestei idei poate sa dea nastere la o iubire mare, la fel ca oricare alta idee care face sa creasca ceva din nimic. Iubirea asta imi patrunsese viata atat de precis si de neasteptat, mai mult decat orice altceva. Nu ma amageam. Iubirea mea era scoasa din minti, dar macar exista. Vedeam ceva ce el nu vedea. Fusesem atat de fericita cand a aparut in viata mea, si cat de distrusa am fost mai tarziu. Suferinta din iubire e o moarte mică. Tot ce vrei este sa salvezi viziunea asupra sufletului tau indepartat de viata. Tot ce voiam eu era sa ma indepartez de aceasta moarte. Mai tarziu, departe de furia si de disperarea pe care le sadise in mine pustiul, am fost recunoscatoare ca am trait cu toata fiinta, ceva ce poate traiesti o singura data in viata. Lumea e pierduta pentru cei care nu mai cred in dragoste, dupa ce au pierdut-o o data. Oamenii au propriile necazuri, sunt inclinati sa uite ce li se intampla rau altora. Nu le poate ierta insa fericirea intensa si nici frumusetea. Caderea e contemplata cu emotie. Raining on your parade.. Fiindca singurul lucru care ma putea ajuta era sa ma ascund undeva, orice alt loc in afara de propria mea viata, am inceput sa lucrez ca voluntar pentru o fundatie. Iubirea pentru copii vindeca. Samburele amarui al timpului, unde se amesteca noaptea si tacerea, aroma de fistic al viselor si zambetul zbarlit de emotia regasirii, la trezire. Storm navalea in gandurile fetei, in felul lui impetuos. Nu a inteles niciodata de ce visa lucruri si oameni care nu existau, culori si sunete care nu existau, asa cum nu intelegea cum putea sa traiasca in vis fantasme in care isi simtea carnea tanguitoare, dorinta care o insotea intreaga zi. Raspunsul era simplu: tineretea e proaspata si tenace... Imnul sangelui, triumful vietii asupra suferintei.. Inainte de tine traim zile obisnuite, zile iritante, fara noima, pline de zgomote si incarcate de balastul atator renuntari si responsabilitatea unor acte si fapte care dau un sens delirant verbului "a trebui" - trebuie sa faci una sau alta, dar nu iti doresti, si ma intrebam adeseori: oare cum o fi sa nu faci lucruri pe care nu iti place sa le faci ? "Ramai minunata asa cum esti". De cand te stiu, in mine e un amestec de senin si scanteiere. Daca ar fi sa pictez ce simt, ar fi ca o flacara. M-am gandit de atatea ori ca am fost creata gresit, cu o structura sufleteasca vibranta, vie, vis si frenezie - atat de departe de imaginea de femeie intangibila, inabordabila, pe care o creionau unele carti, in care voiam sa ma regasesc, atunci cand eram adolescenta. Au facut dragoste si au fost multumiti unul de altul. Femeia ramanea tacuta dupa dragoste. Tacea si zambea cu ochii inchisi, cateodata adormea. O adora pentru ceea ce era in serile lor, dupa care el pleca iar in Luna. Ploaia uda fara mila asfaltul, afisele electorale, cladiri si oameni, autobuze si automobile zumzaind bara la bara. Ce placut e sa te afli in pat, gol si indragostit, cu iubirea alaturi, si sa asculti cum cade ploaia de vara. Senzatie de dezradacinare dispare. O intalnire de amor iti lasa mintea limpede, iar oboseala de dupa te arunca in pat pentru multe ore de somn. (Miriam Tkee) M-am uitat la fiintele marunte care iesisera dupa ploaie: indragostiti si catelandri. Melcii inviasera. Ca niste limbi brune, minuscule, musculoase, desenau bucle sidefate si lipicioase. Colonizau tufisurile ce margineau plaja. Visasera sa atinga pamantul, sa simta ploaia. Si-au lepadat aripile de chihlimbar. Lipiti pamantului, priveau spre cer cu ochi transparenti. Zborul libelulelor le amintea ca au pacatuit abandonandu-se pamantului. Pasi nepasatori le striveau mica lor viata. Privisera prea mult spre apus.. Muntele era totemul nostru, ne lega de lumea de sus. Marea arginta cerul, pana departe. Incertitudinea s-a instalat langa tarmul nostru, fara a putea fi inlaturata. Gelozia are gheare ascutite si letale. Devine martora multor schimbari de anotimp, de cand se instaleaza. Se spune ca nu are leac..Iar toleranta din partea ''obiectului iubirii'' nu face decat sa adanceasca suferinta. Orice zambet adresat altcuiva va sageta si va taia adanc, cu mii de cutite. Monstrul cu ochi verzi e vesnic la panda.. Gelozia e un loc toxic, populat de pungasi, pericol, serpi, pume, caini salbaticiti, lei domesticiti, barbati, tandre mimoze, femei, ispita (hey..nu e cumva pleonasm ?), flirt, reinnoire, iluzie, deziluzie, epuizare, renuntare, oboseala, moarte..moartea iubirii Vine un timp in care nu mai cauti scuze pentru ratari. Pe urma incepi sa faci lucruri care te fac fericit. Orice schimbare starneste ''convulsii''. In spate raman lacrimi neplanse.. Si pasari abstracte.. Daca te uiti atent la cineva, daca il asculti, s-ar putea sa afli pe jumatate cine este. Daca vrei sa afli si restul..o faci pe riscul tau In incercarea de a rupe rutina, traind o existenta hibrida, intre visul de implinit si imprevizibilul pe care il aduce timpul, caderile sunt acele momente in care viata face un nod. Iti trebuie putere nu doar sa te ridici, sa mergi mai departe, ci, uneori, si sa renunti la ceva ce inainte reprezenta totul. Cerul amar al lumii care se deschide dupa un asemenea moment, isi dezgoleste caierele de ceata, sa patrunda lumina argintata de-a lungul curbei de coaste, catre inima, o punctie de iubire celesta..
Autorul textelor: Miriam Tkeehttp://www.facebook.com/Marina.and.Diamonds
Suntem amandoi in acelasi tren. E doar o intamplare.
Nimic simbolic..
''Nu te mai iubesc cum te iubeam ieri !''
Incearca sa traiesti cu asta..E doar un cantecel, dar e cam complicat. Se rastoarna universul daca iti spune cineva asta.
Nu si daca ar continua..
''Te iubesc chiar mai mult'' :)
La ce te gandesti cand esti pierdut in timp ?
Nu pot sa te invinovatesc pentru ca tu crezi ceea ce crezi..
Femeia e zapacitorul ideal. Ce whisky ! Vertij cu aroma de nebunie cosmica...moartea plictiselii. Te absoarbe intr-o lume de unde pleci falit sau casatorit.
Abia ne-am cunoscut. Ne plimbam pe aleile vietii si ne privim pe furis, zambind. Cuvintele simple, care, spuse de altii, ar fi banale, par sa aiba semnificatii bizare, asa tremuratoare cum isi impletesc degetele cu sfiiciune, chicotind ca niste vrabiute. Prima cearta. Lacrimi la apus.. Si cand te gandesti ca te iubeam pana la cer !
Nu merge intotdeauna din prima. Ezitarile si poticnelile fac mersul impiedicat. Pasi rasuciti, mers schiopatat. Asa apare tangoul. O lume noua cu alei suspendate, tango intr-un portal.
Nimic nu exista cu adevarat, in afara de viata obisnuita, cu 1000 de ganduri din care extragi esenta pentru maine, de parca azi, acum, nu ar avea nicio scaparare. Ne scapa printre degete, suntem oameni de maine. Ai zice ca e mai mult decat rutina, pantomima si minti incurcate si talmes-balmes intamplator ? Ca daca te prefaci suficient de bine ca atingi un cer, il vei atinge ? Ce nu poate fi spus, nu poate fi spus. Poti sa incerci sa il scrii. Sau sa il fluieri ..
Sau sa lasi somnul ala interior sa se cuibareasca mai bine, oftand usor cu o satisfactie de catelandru.
Sau sa deschizi ochii aceia de care habar nu ai ca ii ai.
Dar uite. Poti sa iti deschizi inima. Si sa lasi in voia lui Dumnezeu o parte din inima ta neagra. Te poti vindeca, chiar poti !
Nu am navigat niciodata real, dar in imaginatie este atat de usor ! Imi este usor sa imi imaginez o dragoste plutind pe apa, o aventura de o vara, apoi gandul care fuge, dorul, timpul care se furiseaza, pe care nu il poti dejuca..
Energia si frumusetea definita de greci ca dainuitoare vesnic, ramane la fel, nu are nici timp nici spatiu.
Si depaseste barierele materiei
Nu imi e dor de zapada si nici cu traditiile nu sunt pe frecventa. Dar de jarul pe porumb copt sau de mirosul lemnului ars, lumina scanteietoare spre dimineata, in aerul clar de la tara, imi e dor. Pt ca pe vremea aia eram copil. Copil prostut si fericit..
''Uneori este mai usor sa te lasi dus de curent decat sa te zbati''
Experimentati uimirea si misterul. Extrageti din intalnirile in dragoste, energia care va propulseaza in proximitatea magicului. Si nu va mai prefaceti ca nu va pasa.. :)
Puterea gandurilor. Unele lucruri se intampla, pt ca le doresti intens, depinde de persuasiunea cu care ii determini pe altii sa participe. Nu se intampla pur si simplu..decat extrem de rar, lucruri la care ai visat cu ohii deschisi. Dar exista si lucruri pe care le doresti si care nu e de dorit sa se intampla - dpdv al Universului, se presupune ca te-ar afecta si schimba in rau. Cum ar fi sa castigi la Loto si sa devii un arogant nesuferit, de ex.
Dragostea te impinge sa faci lucruri nebunesti. Lipsa ei te absoarbe intr-o realitate previzibila, ordonata, neutra. Atractia banalitatii.
''Daca as fi vrut sa ma saruti, nu ai fi avut de ales"
S-a inserat, iar teatrul de umbre al orasului se pregateste sa isi desfasoare imaginile pe bulevardele largi.
Stau in varful patului, citesc si ma uit la film, cu castile la urechi.
Viata trimite momeli care vin si trec, asa apar greselile. Apoi ne viziteaza amintiri care ațâță decepția lasata de ele. Dar un suflet pur va gasi mereu calea.
Cred in curcubeie si in zambetele copiilor. Imi plac spiralele si clopoteii de vant.
Daca e doar tanara, frumoasa si prostuta ? Multi barbati profita de ceea ce pot oferi femeile. In acest caz, doar frumusete - tinerete. E de preferat sa fie o femeie inteligenta si draguta, cu bun simt, cu umor. Eu, daca as fi barbat, asa mi-as alege una. Si sa fie optimista, nu morocanoasa, rigida. O femeie rigida e moartea pasiunii..Parca ai dintii sterpeziti cand vorbesti cu una din astea. Si mai sunt si femei care cand vorbesc, suiera. Poate o problema stomatologica..dar tin mortis sa aiba o dictie perfecta si sa aiba ultimul cuvant..
Crisalidele se viseaza fluturi.
Tresar in dantelate, onirice zboruri.
Suspina, cand vanturi turbate le tulbura curcubeul din aripi.
Fiecare bataie de aripi trimite tornade cu guri infometate, spre ceruri imposibile.
Sa reformulez.. (dragostea - ca arta)
''Spiritul are nevoie de carne si de timp, pentru a se perfecta pe sine.''
E nevoie de atractie pt un om pe care il vezi frumos, de dorinta si de consimtire, ca sa faci dragoste pt armonizarea trupului.. E nevoie de timp si de exercitiu, ca sa faci dragoste cu arta. NU ai nevoie de arta ca sa faci dragoste cu dragoste. Ci de atractie si de iubire pt un om pe care il simti frumos, irezistibil !
Love - a flame
'''Barbatii se indragostesc privind, femeile - ascultand''
Si daca si-ar fi astupat urechile cu ceara, piatra peste ceara, ceara peste piatra, si orice i-ar fi fost la indemana, vocea ratiunii sau vocile celor care spuneau ”femeile au o capacitate de autoiluzionare fantastica’’, tot ar fi auzit vocea lui si s-ar fi auzit pe tot pamantul. Era mereu cu ea.
Dorul...
Barbatilor ''adormiti'' o femeie-tornada le-ar trebui ! :D
Nu intelegea incremenirea care luase locul emotiilor. Un fel al sufletului de a se proteja, gandea. Asta era doar prima faza dupa despartire, cand credea ca va trece, asa cum trecusera toate acele iubiri fara insemnatate, care nu lasasera in urma decat un parfum dulceag, putin umed si proaspat, ca de crengute de mar sfasiate.
Cuvintele mai ard in cerul gurii, niste ganduri..
Trag jaluzelele incet, foarte incet. In fata ferestrei mele, o mierla da cerul la o parte cu un tril bezmetic. E mierla de acum un an, cand mancam impreuna migdale cu stafide, radeam si ne iubeam, si beam ceai de catina cu lamaie si scortisoara. Aud un clopot imaginar care zvacneste din turla bisericii pitice din colt, cuib pentru sturzi si alte pasari mici. Nu bate nicio ora de plecare, ma gandesc, asa ca deschid fereastra unei jumatati de suflet. La semafor, o muzicuta ragusita insoteste traversarea cainilor comunitari. Privirile tale scrobite si repezi, spre ceasul de fildes, imi spun - esti deja departe - si ora incepe sa bata alb tremurat, cu frisoane. Albul acela limpede, care nu spune nimic, care seamana cu o cicatrice neteda si infrigurata. Ce ar mai fi de spus ? Sufletul tau doarme, in timp ce ochiul acela inchis nu arde pe frunte. Se cuibaresc in orbitele mele imagini din vara in care timpul presara cu jad o mare de iubire in flacari.
Cat te iubeam si nu stiam !
- Lasa si cheia, cand pleci, ti-am spus soptit, zambind.
Si soarele scalda orasul vandut de generatii celor cu dare de mana, cu raze ce scaparau in crestetul zilei, pribeag.
Te-as fi adorat, ti-as fi spalat hainele, programand-o pe Matilda, ti-as fi pregatit cina, asteptandu-te cu o carte de poeme scrise de un poet nebun, in fotoliul de mahon, daca am fi fost..
Dar nu suntem..
Primavara si motanii
Noapte impuscata isi numara stelele
Unde esti Doamne al Primaverilor ? Unde e sufletul tau de zarzar inflorit ?
Fetele danseaza ca vulpile, flacari arogante, sfidand ploile repezi
De singur ce sunt nu mai am nicio frunza !
Nu ai cum sa nu fii, asa, simpatic de sine-stataor.
Persoanele ca mine, la care tu te uiti ca in oglinda, te fac sa iti scarmeni egoul putin, sa ii aranjezi putin cravata..O imagine in tabloul timpului.
Ma trezesc ba copil crud, ba femeie coapta. And something in between, sometimes :)
Aging younger ! Este posibil..
Ca un nebun nediagnosticat si liber, caruia ii mai lipsea un plan, un nebun determinat in prag de cimitir, constiinta s-a chircit, distiland dulceata stranie a bunelor intentii, straina de ea insasi, ajungand esenta de constiinta..
Amintirile inscrise pe retina unui copil si proiectate in sufletul si imaginatia adultului, influenteaza unele decizii, iar greutatile ne fac puternici sau ne doboara.
Miscarea lucrurilor, pana capata un sens, asta inspira.
Zbuciumul isi piede sunetul.
E doar o impresie.
Opreste-te putin.
Dragostea este ca oxigenul.
Inspira ! Inspira-i pe altii..
Circulati..circulati printre vise ;)
Am deschis televizorul. Un val de stiri. Barfe despre vedete. Celebrarea unui bunicut al politicii. Toate aceste ploconeli politicoase si elogii pline de cacofonii, ar trebui sa starneasca o responsabilitate oarecare. In loc de aceasta deliberata irosire, oamenii ar face mai bine sa devina un pic mai selectivi. Sa isi slefuiasca gusturile..Dar cum pot cere poporului meu, ca o trestioara flexibila, una ca asta ? Pare desprins de trupul tarii, cu fuga pulsand in sange, cu zvacnetul care ii sta in incheieturi, de a-si da ghionturi sa se ridice. Este atata uimire in felul in care puternicii timpului ii imping spre prapastie pe cei potential periculosi. Pentru ca au un suflet corupt ? Pentru ca prietenia inseamna lanturi de relatii si bani. Traficarea functiilor.
Imi e dor de plansul din copilarie, cand ma suparam pe mama pt motive naive, ma refugiam in pat, apoi ii pandeam pasii suspinand, iar cand se apropia sa ma impace, eram asa bucuroasa !
Mama venea intotdeauna.
Dar pe mama am pierdut-o timpuriu. M-am simtit doar pe jumatate copil, pana cand tata a urmat-o. M-am gandit altfel la copilarie, mai mult prin prisma povestirilor mamei, decat prin vagile mele amintiri, din primii ani pe lume. Ca acei oameni inmuiati de meditatia fortata, dupa o pierdere. Mecanismul vietii gaseste ciudate cai de a anestezia constiinta, ca sa traverseze durerea, iar amintirea e o pecete draga, aruncata pe suprafata timpului.
Femeile vor sa fie curtate
Unele femei sunt ca vinul vechi, cand le gusti pentru prima oara. Incearca sa iei ''vinul'' acasa si nu va mai avea aceeasi savoare ! La naiba !
Jucam un rol cam nefiresc. Fisura era evidenta, doar ca se facea ca nu vede mai departe de propriul nas arogant, ca intr-una din caricaturile acelea cu rinoceri care picteaza, si care intotdeauna isi surprinde in prim-plan cornul. Afara era soare, vantul adia, dezgolind de curcubee aripile fluturilor. Fiecare bataie de aripi
trimitea tornade cu guri infometate spre ceruri imposibile.
''Intr-o zi frumoasa ca asta este imposibil ca cineva sa fie nefericit, dar noi ne vom stradui' !'
Amintirile mele te iubesc
A venit radioasa. Un zambet surprins, ochii care vorbeau in felul lor magnetic: "Uita-te acum, acum''. Cum putea sa imi puna valuri iuti si fierbinti in suflet femeia asta care arata ca o fata, care era o fata si cel mai adesea, un copil..
Rain era imbracata in blugi, iar parul se juca pe umeri. A aruncat paletele si a venit in fuga. Fuga asta a lor catre noi, de parca ar fi tanjit, cu toate ca in absenta noastra nimic nu vesteste ca fiintele lor ar parea amputate de dragoste. Absentele lor distrate, cand par in alta parte, desi noi frematam sa le framantam cu o patima de sfarsit de lume..
Deșertul, in viata, poate aparea episodic, intermitent. Imprevizibili, calatorii prin viata pot nimeri in poienite pitoresti, pe culmi muntoase, aproape de cer, sau intr-o incalcire de căi, noduri sau raspantii.
..parca vad iar urme prelungi ale trecerii noastre prin vara
Suntem luminite mereu calatoare, doar invelisul e diferit. Invelisul sufletelor nu seamana intotdeauna cu sufletele..Unii sunt inlauntru cum sunt altii pe afara. Pentru sufletele frumoase, fericirea capata nuante magice. Ascunzisurile unui suflet frumos sunt doar umbre usoare, care dispar odata cu tacerea.
Ia un cerc, flateaza-l, si va deveni un cerc vicios !
Ramai nemiscat. Asa..acum descheie-ti sufletul. Gradinar, sadeste-i o samanta. Da, tu, blonda de colo..Acum incheie-ti sufletul. La primavara te trezesti cu lastari ! Cum ? A venit deja primavara ? Ok, atunci incepe si germineaza. A cherry blossom girl
Frumusete misterioasa. Seminte sadite in inima, mladite de iubire
Iti ajustezi putin punctul de vedere - iti folosesti imaginatia. Zaresti un portal, accelerezi si zbori intr-o alta dimensiune, intri intr-o zona de unde nu te mai poti intoarce. Forta de rezistenta la alunecarea in neant se diminueaza..Si ai disparut cine stie unde ! Ai atins fericirea..Sa auzi sunetul acela inalt, frumos, trist, Corul Ingerilor.
Te increzi in cuvinte si in literele pe care le tastezi cu degete infiorate, intr-un fel in care eu nu o fac. Eu ma incred in ceea ce simt, fara cuvinte, in gandurile fara glas din capul meu nebun dupa tine
Dintre toate femeile din lume, s-a intamplat sa fie Rain. Era o straina prietenoasa, care parea ca nu il judeca, si la un anumit nivel, parea chiar ca il intelegea. Nu mai traise demult sentimentul rascolitor al limpezirii timpului. O bucurie calma, absoluta, care devenea tremur, cand se gandea ca ar putea sa nu o mai vada niciodata.Uitase ca asta este una dintre infatisarile iubirii..Trecusera aproape 100 de ani la la prima lui indragostire ! Iar prima suta de ani trece al naibii de repede..
Oamenii ca tine se tin aproape de ochii lor din cer.
Cuvantul scris devine arta atunci cand reda sau inventeaza frumusete, fara sa aduca stirbire altor frumuseti existente, atunci cand reda suferinta, piederea, mizeria, tradarea, moartea, celebrand viata, dincolo de toate.
Azi, tristetea mea e egoista. Se inchide in ea insasi ca un basm, se apara. Ma intristeaza ca timpul trece atat de repede, cand suntem fericiti. Timpul ma intristeaza prin lipsa ta, in diminetile de primavara cu cod portocaliu. :D
Isi priveste chipul in oglinda, zambeste. O noua zi se intinde in fata ei. Se imbraca cu haine si se infasoara cu farmecul personal. Miscarea de rotatie si de translatie pentru a scoate rujul din tubul protector, atingerea buzelor, pentru a le imprumuta purpura sau roz translucid, o face iar sa zambeasca, trezind amintirile serii. In ochi ii danseaza subtile luminite, urme ale flacarilor din ajun. Flexibilitate, agilitate de felina. Ziua poate sa inceapa !
Închide intr-o miopie voita tot ce a înscris in memoria lui o dragoste rara. La fereastra tremura jerbele de iedera, îmbrățișându-se in mișcare. Aluzii vegetale..
Iese pe balcon si privește strada. O noua zi, banala sau speciala. Unii se pregătesc sa înceapă o viață nouă, alții sa se arunce in gradina interzisa a existentei, izbindu-se de zidurile propriilor fortărețe.
Indrăgostiții încă se mai sărută, oprindu-se pe aleile pietruite, si îmi vine sa desenez cercuri albastre si verzi in jurul lor, sa rămână magici. La cinematografe - povesti romantice. Aproape prea multa duioșie..
Suntem fapturi de vis !
Ma trezesc in fiecare dimineata pentru ca imi dau intalnire cu mine insami. Respir si zambesc. Locurile pe care le-am vizitat in vis, apele care s-au involburat, ca intr-o rascolire de monstri acvatici, si care au devenit neclintite, creasta de pe care am urmarit intrarea in casa de vis, s-au risipit odata cu lumina.
Ma invit la plimbare. Diminetile mi se pare mereu ca sunt o varianta mai tanara a mea, asteptand sa invat inca ceva, iar seara ma plimb agale, in compania cuiva care are atatea de uitat, incat scrijeleste pe retina istorii tarzii. Renunt sa privesc oamenii si cladirile, care strălucească în culori vibrante, si ma uit la cer: stelele sclipesc parca mai mult, cand afara e ger.
Emotiile comunicarii sunt conditionate de identificarea lor cu emotii generate de iluzorii tinte erotice. Nu exista prietenie intre barbati si femei, ci doar cautari atavice, pentru gasirea jumatatatii de 'sfera' ?
Toate cuvintele astea care parca se imbatau de emotii fictive, vorbarie fara rost, care incerca sa spuna ca Storm era in gandurile acestei fete, semanau destul de bine cu o despuiere inutila a sufletului ei. Nu o iubea pe Anak, nu avea nevoie de ea. El isi despuiase viata de emotie, purta pelerina aspra a unei realitati intristator de clara. Lentilele prin care vedea viata frumoasa se sparsesera odata cu plecarea lui Rain din viata lui.
Rain nu era ca aceasta fata volubila. In ea ar fi izbucnit cuvintele numai daca ar fi zarit la el un fior de emotie sau de grija reala. Ii era dor de ea. Cand era preocupat sau ingrijorat, se apropia de el, dar fara sa ii invadeze fiinta - Rain era un fel de adiere. Il imbratisa si spunea, cu cuvinte putine, ca o sa treaca, pentru ca totul trece. Si Storm nu se putea impiedica sa gandeasca: si noi, si noi.
La urma urmei, ceva nou nu trebuie neaparat sa vesteasca ceva sinistru..Un fleac neinsemnat, dar care ma facea sa zambesc, era mai bun decat o intamplare importanta, care nu era in stare sa starneasca exaltare.
O intalnire care infiora. Putea sa fie inceputul unei mari iubiri, al carei traseu nu il puteam nici macar banui, sau o aventura fara noima. Sau poate ca deja traisem ce era mai bun, din aceasta intalnire...Fiorul de inceput, in el sta fascinatia, restul este..
Simply LIFE :)
- Ar trebui sa iti deschizi sufletul, sa nu mai cauti atatea ascunzisuri, zise Anak, privindu-l pe Storm care statea plictisit, cu ochii in tavan.
- Nu ma ascund. Doar ca nu sunt asa plin de mistere si de cuvinte, cum ti-ai imaginat tu.
- Pentru tine si cuvintele sunt un ascunzis. Poate ar fi bine daca te-ai indragosti putin. Nu spunea Baudelaire ca dragostea este nevoia de a iesi din tine insuti ?
- Nu am nevoie de tampeniile romantice care iti umbla tie prin cap. Dar poti sa incerci, hai, scoate-ma din mine insumi..nsfaca si trage !
Primavara e ca un secret soptit la ureche,
Ca florile de cires
furate de veverite
in Gradini suspendate
Cu talpile goale,
imi astern sufletul pe pamant
si ascult
cum viseaza semintele calde,
sub vetrele Geei.
Ma simt ca un copil -
mai copil decat mama lui,
inainte de a se naste.
Cu talpile goale,
imi astern sufletul pe pamant
si ascult
cum viseaza semintele calde,
sub vetrele Geei.
Verdele e culoarea diavolului. E gelozia. Marea nu e geloasa pe zborul unui pescarus. Atingerile argintate, ca niste proiectile, o fac sa danseze. Sunt un pescarus care isi cauta marea..Dar, paradoxal, daca ai incerca sa ma descrii, ti-ai da seama ca ai uitat cum aratam. :D
Te uiti la cate unul care se scobeste in nas, il intrebi - Ce faci mah..- Nimic ! ..si face un guguloi..
Ne rostogolim in noi insine asa cum ne rostogolim si prin viata, viata reala, vieti imaginare. Imi imaginez viata ca urcus - coboras. Suntem guguloaie care aduna in miscarea ascendenta tot felul de experiente, pana devin balast si ingreuneaza ascensiunea.
Aud un zvon de copilarie care s-a prelungit dincolo de copilarie.
Sunt lucruri neiubite, carora oamenii nu le vad adevarata frumusete. Lucrurile care plac la un moment dat, apoi devin inutile, devin nimicuri. Obiecte fara viata. Ele primesc ceva din energia noastra, cand le preferam. Unele devin talismane. O piatra, o scoica, un dracusor de mare, un con..odata desprinse de sursa vietii vii, nu au suflet, totusi ele infioara, pentru ca au marcat niste momente in timp.
Unele obiecte celebreaza faptul ca viata este trecatoare, iar altele, ca sufletul este nemuritor. Si, peste toate, apele timpului.
Poate ca nu ajungi nicaieri daca astepti dragostea adevarata. Poti incerca retete experimentale. Un pic de nectar. Fericirea s-o strecura pe ici, pe colo, in casa sufletului tau, daca nu lasi ferestrele ferecate.
Potentialul tragic al unei povesti starneste hazardul. Devine un magnet pentru tot felul de incurcaturi si paradoxuri, iar calea devine, din prozaica, monotona si previzibila, una complexa, inselatoare si plina de surprize.
Astepti un tren, dar ajungi prea tarziu pe peron. Te uiti lung, in gol, se face tot mai mic si dispare.
Ah, ce frumoase sunt trenurile pierdute ! Cata fascinatie pe sine..
Il iei pe urmatorul. Odata cu primele miscari, simti acel sentiment al vietii proprii care isi croieste drum. Inclinarile care se transmit subtil, ca si zvacnirile care starnesc schimbarea, fac parte dintr-un dans monoton. La capatul calatoriei se afla o iubire, o vacanta, o regasire. Dar lucrurile nu vor mai fi la el. Este doar un alt tren. Trenul pierdut ar fi schimbat destine. Sunt trenuri care nu se mai intorc.
Doar li se parea ca vraja a incetat. Erau un pic anesteziati..se lipisera prea tare. Dar stii tu ca atunci cand se indeparteaza, oamenii vad mai clar si se apropie iar cu si mai mare forta ?
Asta e partea frumoasa dupa ''despartire''.
Doar li se parea ca vraja a incetat. Erau un pic anesteziati..se lipisera prea tare. Dar stii tu ca atunci cand se indeparteaza, oamenii vad mai clar si se apropie iar cu si mai mare forta ?
Asta e partea frumoasa dupa ''despartire''.
Timpul se scurge nepasator pe langa noi. Ma gandesc ca vartejul lui nu mai e atata de teapan, atunci cand nu ne pasa nici noua de trecerea lui. Sa il ignoram !
Avem nevoie de multi ani pentru a deveni ceea ce suntem..Intre timp, daca nu suntem atenti, putem deveni ceva ce credea altcineva ca trebuia sa fim. Si uite asa ne putem transforma in cineva care nu ne intereseaza absolut deloc :P
Te iubesc de cand mergeai ingandurata pe aleile inzapezite, ciocnindu-te de oameni, fara sa iti pese de nimic, te iubesc de cand ai tresarit, dand cu ochii de mine, te iubesc cand faci pe curajoasa, luand in serios viata, asa fragila si increzatoare cum esti..
'Priveste doar, nu ma brusca'', parca ar vrea sa spuna unele expresii. Dar nu te poti opri sa ii judeci pe cei surprinsi de retina aparatului de fotografiat.
Lumea e pierduta pentru cei care nu mai cred in dragoste, dupa ce au pierdut-o o data. Oamenii au propriile necazuri, sunt inclinati sa uite ce li se intampla rau altora. Nu le poate ierta insa fericirea intensa si nici frumusetea. Caderea e contemplata cu emotie. Raining on your parade..
Zapada mieilor
Intr-o duminica de martie, Anak a sunat la usa lui Storm. Vremea era indecisa. Fulguise cu o zi inainte - ''zapada mieilor'', cu timide interludii de soare. O zi rece, cu cerul foarte jos, cu nori cenusii si cu vantul care cerceta aleile, rasucind parul fetelor si inghetand nasuri, urechi si maini, ca iarna abia trecuta.
A privit-o - ce mai voia fata asta ? Pusese punct relatiei de ceva timp..
Anak adusese briose calde. Se misca prin bucatarie ca la ea acasa, facand ceai. Vorbea intr-una. Era cuprinsa de fiorul semnificatiei religioase a acestei zile.
- Nu pot sa cred ca ai savarsit ceva cu adevarat rau, dar chiar si asa, poti sa ii ierti pe altii, care te-au ranit si ti-au tulburat viata, si poti sa te ierti chiar si pe tine. Eu te iert ! (in numele lui Dumnezeu). Vrei sa primesti aceasta iertare ca un dar ? Anak ii vorbea, zambind cu ochii iscoditori, pandindu-i reactiile. Storm nu o privea si nici macar nu parea ca o aude. Dupa un timp s-a uitat la ea ca la o straina (e usor sa te uiti asa la o femeie pe care nu o mai iubesti).
- E magulitor sa fiu iertat de o fata asa desteapta si frumoasa ca tine, in numele divinitatii, dar asta nu imi este de niciun folos. (ii venea sa ii spuna ca il plictiseste si ca ar fi vrut sa o trimita acasa sau la naiba, dar a ezitat - pana la urma, era mesagerul lui Dumnezeu, trebuia sa se poarte cum se cuvine).
- Uitam sa iti spun: te iubesc atat de mult incat.. (a facut un semn din degete, cum obisnuia sa faca atunci cand se intampla sa nu gaseasca cele mai bune cuvinte, care insemnau ''si asa mai departe''..). Anak se alinta excesiv, lipindu-se ca o pisica. Inca putin si ar fi inceput sa toarca..
- O sa chem un taxi pentru tine. (incepea sa fie ca o bautura lesioasa toata povestea asta).
Toate cuvintele astea care parca se imbatau de emotii fictive, vorbarie fara rost, care incerca sa spuna ca Storm era in gandurile acestei fete, semanau destul de bine cu o despuiere inutila a sufletului ei. Nu o iubea, nu avea nevoie de ea. El isi despuiase viata de emotie, purta pelerina aspra a unei realitati intristator de clara. Lentilele prin care vedea viata frumoasa se sparsesera odata cu plecarea lui Rain din viata lui.
Rain nu era ca aceasta fata volubila. In ea ar fi izbucnit cuvintele numai daca ar fi zarit la el un fior de emotie sau de grija reala. Ii era dor de ea. Cand era preocupat sau ingrijorat, se apropia de el, dar fara sa ii invadeze fiinta - Rain era un fel de adiere. Il imbratisa si spunea, cu cuvinte putine, ca o sa treaca, pentru ca totul trece. Si Storm nu se putea impiedica sa gandeasca: si noi, si noi.
Anak a venit cu ceaiul. Era atat de grijulie. Manca cu pofta si zambea. Il incuraja pe Storm sa ii spuna ce probleme il apasa.
- Mie poti sa-mi spui. Te cunosc bine, stiu ca este ceva. Da-mi voie sa te ajut, my love. Esti atat de trist si incordat. Uite, strangi mainile in pumni de parca ai fi furios.
- Imi este frig, Anak. Imi este frig in minte si in inima. Poti sa intelegi un lucru atat de simplu ? Si vreau sa pleci. Nu-ti cer nimic. Nu am nevoie de nimic.
Fata a urcat in taxi fara sa arunce vreo privire inapoi.
(Duminica din 17 martie, ziua care precede intrarea in Postul Sfintelor Pasti, este numita si Duminica iertarii - Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Dumnezeu nu poate fi trait de cel ce este in cearta cu aproapele. Caci El fiind iubire, este si iertare.)
GETTING AWAY WITH IT
Povestea, asa cum am trait-o eu, amalgam de contradictii, greseli, graba de a fi, de a face, de a trai, de asteptari si sperante oarbe, croia drumul intr-un fel de neinteles. Eram profund indragostita. Imi intrase in cap ca era la fel de nebun de indragostit. Supraestimam capacitatea unui barbat de a se darui unei povesti imposibile..Forta acestei idei poate sa dea nastere la o iubire mare, la fel ca oricare alta idee care face sa creasca ceva din nimic. Iubirea asta imi patrunsese viata atat de precis si de neasteptat, mai mult decat orice altceva. Nu ma amageam. Iubirea mea era scoasa din minti, dar macar exista. Vedeam ceva ce el nu vedea. Fusesem atat de fericita cand a aparut in viata mea, si cat de distrusa am fost mai tarziu. Suferinta din iubire e o moarte mică. Tot ce vrei este sa salvezi viziunea asupra sufletului tau indepartat de viata. Tot ce voiam eu era sa ma indepartez de aceasta moarte.
Mai tarziu, departe de furia si de disperarea pe care le sadise in mine pustiul, am fost recunoscatoare ca am trait cu toata fiinta, ceva ce poate traiesti o singura data in viata. Lumea e pierduta pentru cei care nu mai cred in dragoste, dupa ce au pierdut-o o data. Oamenii au propriile necazuri, sunt inclinati sa uite ce li se intampla rau altora. Nu le poate ierta insa fericirea intensa si nici frumusetea. Caderea e contemplata cu emotie. Raining on your parade..
Fiindca singurul lucru care ma putea ajuta era sa ma ascund undeva, orice alt loc in afara de propria mea viata, am inceput sa lucrez ca voluntar pentru o fundatie. Iubirea pentru copii vindeca.
Samburele amarui al timpului, unde se amesteca noaptea si tacerea, aroma de fistic al viselor si zambetul zbarlit de emotia regasirii, la trezire. Storm navalea in gandurile fetei, in felul lui impetuos. Nu a inteles niciodata de ce visa lucruri si oameni care nu existau, culori si sunete care nu existau, asa cum nu intelegea cum putea sa traiasca in vis fantasme in care isi simtea carnea tanguitoare, dorinta care o insotea intreaga zi.
Raspunsul era simplu: tineretea e proaspata si tenace...
Imnul sangelui, triumful vietii asupra suferintei..
Inainte de tine traim zile obisnuite, zile iritante, fara noima, pline de zgomote si incarcate de balastul atator renuntari si responsabilitatea unor acte si fapte care dau un sens delirant verbului "a trebui" - trebuie sa faci una sau alta, dar nu iti doresti, si ma intrebam adeseori: oare cum o fi sa nu faci lucruri pe care nu iti place sa le faci ?
"Ramai minunata asa cum esti".
De cand te stiu, in mine e un amestec de senin si scanteiere.
Daca ar fi sa pictez ce simt, ar fi ca o flacara. M-am gandit de atatea ori ca am fost creata gresit, cu o structura sufleteasca vibranta, vie, vis si frenezie - atat de departe de imaginea de femeie intangibila, inabordabila, pe care o creionau unele carti, in care voiam sa ma regasesc, atunci cand eram adolescenta.
Au facut dragoste si au fost multumiti unul de altul. Femeia ramanea tacuta dupa dragoste. Tacea si zambea cu ochii inchisi, cateodata adormea. O adora pentru ceea ce era in serile lor, dupa care el pleca iar in Luna. Ploaia uda fara mila asfaltul, afisele electorale, cladiri si oameni, autobuze si automobile zumzaind bara la bara.
Ce placut e sa te afli in pat, gol si indragostit, cu iubirea alaturi, si sa asculti cum cade ploaia de vara. Senzatie de dezradacinare dispare.
O intalnire de amor iti lasa mintea limpede, iar oboseala de dupa te arunca in pat pentru multe ore de somn.
(Miriam Tkee)
M-am uitat la fiintele marunte care iesisera dupa ploaie: indragostiti si catelandri. Melcii inviasera. Ca niste limbi brune, minuscule, musculoase, desenau bucle sidefate si lipicioase. Colonizau tufisurile ce margineau plaja. Visasera sa atinga pamantul, sa simta ploaia. Si-au lepadat aripile de chihlimbar. Lipiti pamantului, priveau spre cer cu ochi transparenti. Zborul libelulelor le amintea ca au pacatuit abandonandu-se pamantului. Pasi nepasatori le striveau mica lor viata. Privisera prea mult spre apus..
Muntele era totemul nostru, ne lega de lumea de sus. Marea arginta cerul, pana departe. Incertitudinea s-a instalat langa tarmul nostru, fara a putea fi inlaturata.
Gelozia are gheare ascutite si letale. Devine martora multor schimbari de anotimp, de cand se instaleaza. Se spune ca nu are leac..Iar toleranta din partea ''obiectului iubirii'' nu face decat sa adanceasca suferinta. Orice zambet adresat altcuiva va sageta si va taia adanc, cu mii de cutite.
Monstrul cu ochi verzi e vesnic la panda..
Gelozia e un loc toxic, populat de pungasi, pericol, serpi, pume, caini salbaticiti, lei domesticiti, barbati, tandre mimoze, femei, ispita (hey..nu e cumva pleonasm ?), flirt, reinnoire, iluzie, deziluzie, epuizare, renuntare, oboseala, moarte..moartea iubirii
Vine un timp in care nu mai cauti scuze pentru ratari. Pe urma incepi sa faci lucruri care te fac fericit. Orice schimbare starneste ''convulsii''.
In spate raman lacrimi neplanse..
Si pasari abstracte..
Daca te uiti atent la cineva, daca il asculti, s-ar putea sa afli pe jumatate cine este. Daca vrei sa afli si restul..o faci pe riscul tau
In incercarea de a rupe rutina, traind o existenta hibrida, intre visul de implinit si imprevizibilul pe care il aduce timpul, caderile sunt acele momente in care viata face un nod. Iti trebuie putere nu doar sa te ridici, sa mergi mai departe, ci, uneori, si sa renunti la ceva ce inainte reprezenta totul. Cerul amar al lumii care se deschide dupa un asemenea moment, isi dezgoleste caierele de ceata, sa patrunda lumina argintata de-a lungul curbei de coaste, catre inima, o punctie de iubire celesta..
Photo: Din Pătrățică :) Autorul textelor: Miriam Tkee Suntem amandoi in acelasi tren. E doar o intamplare. Nimic simbolic.. ''Nu te mai iubesc cum te iubeam ieri !'' Incearca sa traiesti cu asta..E doar un cantecel, dar e cam complicat. Se rastoarna universul daca iti spune cineva asta. Nu si daca ar continua.. ''Te iubesc chiar mai mult'' :) La ce te gandesti cand esti pierdut in timp ? Nu pot sa te invinovatesc pentru ca tu crezi ceea ce crezi.. Femeia e zapacitorul ideal. Ce whisky ! Vertij cu aroma de nebunie cosmica...moartea plictiselii. Te absoarbe intr-o lume de unde pleci falit sau casatorit. Abia ne-am cunoscut. Ne plimbam pe aleile vietii si ne privim pe furis, zambind. Cuvintele simple, care, spuse de altii, ar fi banale, par sa aiba semnificatii bizare, asa tremuratoare cum isi impletesc degetele cu sfiiciune, chicotind ca niste vrabiute. Prima cearta. Lacrimi la apus.. Si cand te gandesti ca te iubeam pana la cer ! Nu merge intotdeauna din prima. Ezitarile si poticnelile fac mersul impiedicat. Pasi rasuciti, mers schiopatat. Asa apare tangoul. O lume noua cu alei suspendate, tango intr-un portal. Nimic nu exista cu adevarat, in afara de viata obisnuita, cu 1000 de ganduri din care extragi esenta pentru maine, de parca azi, acum, nu ar avea nicio scaparare. Ne scapa printre degete, suntem oameni de maine. Ai zice ca e mai mult decat rutina, pantomima si minti incurcate si talmes-balmes intamplator ? Ca daca te prefaci suficient de bine ca atingi un cer, il vei atinge ? Ce nu poate fi spus, nu poate fi spus. Poti sa incerci sa il scrii. Sau sa il fluieri .. Sau sa lasi somnul ala interior sa se cuibareasca mai bine, oftand usor cu o satisfactie de catelandru. Sau sa deschizi ochii aceia de care habar nu ai ca ii ai. Dar uite. Poti sa iti deschizi inima. Si sa lasi in voia lui Dumnezeu o parte din inima ta neagra. Te poti vindeca, chiar poti ! Nu am navigat niciodata real, dar in imaginatie este atat de usor ! Imi este usor sa imi imaginez o dragoste plutind pe apa, o aventura de o vara, apoi gandul care fuge, dorul, timpul care se furiseaza, pe care nu il poti dejuca.. Energia si frumusetea definita de greci ca dainuitoare vesnic, ramane la fel, nu are nici timp nici spatiu. Si depaseste barierele materiei Nu imi e dor de zapada si nici cu traditiile nu sunt pe frecventa. Dar de jarul pe porumb copt sau de mirosul lemnului ars, lumina scanteietoare spre dimineata, in aerul clar de la tara, imi e dor. Pt ca pe vremea aia eram copil. Copil prostut si fericit.. ''Uneori este mai usor sa te lasi dus de curent decat sa te zbati'' Experimentati uimirea si misterul. Extrageti din intalnirile in dragoste, energia care va propulseaza in proximitatea magicului. Si nu va mai prefaceti ca nu va pasa.. :) Puterea gandurilor. Unele lucruri se intampla, pt ca le doresti intens, depinde de persuasiunea cu care ii determini pe altii sa participe. Nu se intampla pur si simplu..decat extrem de rar, lucruri la care ai visat cu ohii deschisi. Dar exista si lucruri pe care le doresti si care nu e de dorit sa se intampla - dpdv al Universului, se presupune ca te-ar afecta si schimba in rau. Cum ar fi sa castigi la Loto si sa devii un arogant nesuferit, de ex. Dragostea te impinge sa faci lucruri nebunesti. Lipsa ei te absoarbe intr-o realitate previzibila, ordonata, neutra. Atractia banalitatii. ''Daca as fi vrut sa ma saruti, nu ai fi avut de ales" S-a inserat, iar teatrul de umbre al orasului se pregateste sa isi desfasoare imaginile pe bulevardele largi. Stau in varful patului, citesc si ma uit la film, cu castile la urechi. Viata trimite momeli care vin si trec, asa apar greselile. Apoi ne viziteaza amintiri care ațâță decepția lasata de ele. Dar un suflet pur va gasi mereu calea. Cred in curcubeie si in zambetele copiilor. Imi plac spiralele si clopoteii de vant. Daca e doar tanara, frumoasa si prostuta ? Multi barbati profita de ceea ce pot oferi femeile. In acest caz, doar frumusete - tinerete. E de preferat sa fie o femeie inteligenta si draguta, cu bun simt, cu umor. Eu, daca as fi barbat, asa mi-as alege una. Si sa fie optimista, nu morocanoasa, rigida. O femeie rigida e moartea pasiunii..Parca ai dintii sterpeziti cand vorbesti cu una din astea. Si mai sunt si femei care cand vorbesc, suiera. Poate o problema stomatologica..dar tin mortis sa aiba o dictie perfecta si sa aiba ultimul cuvant.. Crisalidele se viseaza fluturi. Tresar in dantelate, onirice zboruri. Suspina, cand vanturi turbate le tulbura curcubeul din aripi. Fiecare bataie de aripi trimite tornade cu guri infometate, spre ceruri imposibile. Sa reformulez.. (dragostea - ca arta) ''Spiritul are nevoie de carne si de timp, pentru a se perfecta pe sine.'' E nevoie de atractie pt un om pe care il vezi frumos, de dorinta si de consimtire, ca sa faci dragoste pt armonizarea trupului.. E nevoie de timp si de exercitiu, ca sa faci dragoste cu arta. NU ai nevoie de arta ca sa faci dragoste cu dragoste. Ci de atractie si de iubire pt un om pe care il simti frumos, irezistibil ! Love - a flame '''Barbatii se indragostesc privind, femeile - ascultand'' Si daca si-ar fi astupat urechile cu ceara, piatra peste ceara, ceara peste piatra, si orice i-ar fi fost la indemana, vocea ratiunii sau vocile celor care spuneau ”femeile au o capacitate de autoiluzionare fantastica’’, tot ar fi auzit vocea lui si s-ar fi auzit pe tot pamantul. Era mereu cu ea. Dorul... Barbatilor ''adormiti'' o femeie-tornada le-ar trebui ! :D Nu intelegea incremenirea care luase locul emotiilor. Un fel al sufletului de a se proteja, gandea. Asta era doar prima faza dupa despartire, cand credea ca va trece, asa cum trecusera toate acele iubiri fara insemnatate, care nu lasasera in urma decat un parfum dulceag, putin umed si proaspat, ca de crengute de mar sfasiate. Cuvintele mai ard in cerul gurii, niste ganduri.. Trag jaluzelele incet, foarte incet. In fata ferestrei mele, o mierla da cerul la o parte cu un tril bezmetic. E mierla de acum un an, cand mancam impreuna migdale cu stafide, radeam si ne iubeam, si beam ceai de catina cu lamaie si scortisoara. Aud un clopot imaginar care zvacneste din turla bisericii pitice din colt, cuib pentru sturzi si alte pasari mici. Nu bate nicio ora de plecare, ma gandesc, asa ca deschid fereastra unei jumatati de suflet. La semafor, o muzicuta ragusita insoteste traversarea cainilor comunitari. Privirile tale scrobite si repezi, spre ceasul de fildes, imi spun - esti deja departe - si ora incepe sa bata alb tremurat, cu frisoane. Albul acela limpede, care nu spune nimic, care seamana cu o cicatrice neteda si infrigurata. Ce ar mai fi de spus ? Sufletul tau doarme, in timp ce ochiul acela inchis nu arde pe frunte. Se cuibaresc in orbitele mele imagini din vara in care timpul presara cu jad o mare de iubire in flacari. Cat te iubeam si nu stiam ! - Lasa si cheia, cand pleci, ti-am spus soptit, zambind. Si soarele scalda orasul vandut de generatii celor cu dare de mana, cu raze ce scaparau in crestetul zilei, pribeag. Te-as fi adorat, ti-as fi spalat hainele, programand-o pe Matilda, ti-as fi pregatit cina, asteptandu-te cu o carte de poeme scrise de un poet nebun, in fotoliul de mahon, daca am fi fost.. Dar nu suntem.. Primavara si motanii Noapte impuscata isi numara stelele Unde esti Doamne al Primaverilor ? Unde e sufletul tau de zarzar inflorit ? Fetele danseaza ca vulpile, flacari arogante, sfidand ploile repezi De singur ce sunt nu mai am nicio frunza ! Nu ai cum sa nu fii, asa, simpatic de sine-stataor. Persoanele ca mine, la care tu te uiti ca in oglinda, te fac sa iti scarmeni egoul putin, sa ii aranjezi putin cravata..O imagine in tabloul timpului. Ma trezesc ba copil crud, ba femeie coapta. And something in between, sometimes :) Aging younger ! Este posibil.. Ca un nebun nediagnosticat si liber, caruia ii mai lipsea un plan, un nebun determinat in prag de cimitir, constiinta s-a chircit, distiland dulceata stranie a bunelor intentii, straina de ea insasi, ajungand esenta de constiinta.. Amintirile inscrise pe retina unui copil si proiectate in sufletul si imaginatia adultului, influenteaza unele decizii, iar greutatile ne fac puternici sau ne doboara. Miscarea lucrurilor, pana capata un sens, asta inspira. Zbuciumul isi piede sunetul. E doar o impresie. Opreste-te putin. Dragostea este ca oxigenul. Inspira ! Inspira-i pe altii.. Circulati..circulati printre vise ;) Am deschis televizorul. Un val de stiri. Barfe despre vedete. Celebrarea unui bunicut al politicii. Toate aceste ploconeli politicoase si elogii pline de cacofonii, ar trebui sa starneasca o responsabilitate oarecare. In loc de aceasta deliberata irosire, oamenii ar face mai bine sa devina un pic mai selectivi. Sa isi slefuiasca gusturile..Dar cum pot cere poporului meu, ca o trestioara flexibila, una ca asta ? Pare desprins de trupul tarii, cu fuga pulsand in sange, cu zvacnetul care ii sta in incheieturi, de a-si da ghionturi sa se ridice. Este atata uimire in felul in care puternicii timpului ii imping spre prapastie pe cei potential periculosi. Pentru ca au un suflet corupt ? Pentru ca prietenia inseamna lanturi de relatii si bani. Traficarea functiilor. Imi e dor de plansul din copilarie, cand ma suparam pe mama pt motive naive, ma refugiam in pat, apoi ii pandeam pasii suspinand, iar cand se apropia sa ma impace, eram asa bucuroasa ! Mama venea intotdeauna. Dar pe mama am pierdut-o timpuriu. M-am simtit doar pe jumatate copil, pana cand tata a urmat-o. M-am gandit altfel la copilarie, mai mult prin prisma povestirilor mamei, decat prin vagile mele amintiri, din primii ani pe lume. Ca acei oameni inmuiati de meditatia fortata, dupa o pierdere. Mecanismul vietii gaseste ciudate cai de a anestezia constiinta, ca sa traverseze durerea, iar amintirea e o pecete draga, aruncata pe suprafata timpului. Femeile vor sa fie curtate Unele femei sunt ca vinul vechi, cand le gusti pentru prima oara. Incearca sa iei ''vinul'' acasa si nu va mai avea aceeasi savoare ! La naiba ! Jucam un rol cam nefiresc. Fisura era evidenta, doar ca se facea ca nu vede mai departe de propriul nas arogant, ca intr-una din caricaturile acelea cu rinoceri care picteaza, si care intotdeauna isi surprinde in prim-plan cornul. Afara era soare, vantul adia, dezgolind de curcubee aripile fluturilor. Fiecare bataie de aripi trimitea tornade cu guri infometate spre ceruri imposibile. ''Intr-o zi frumoasa ca asta este imposibil ca cineva sa fie nefericit, dar noi ne vom stradui' !' Amintirile mele te iubesc A venit radioasa. Un zambet surprins, ochii care vorbeau in felul lor magnetic: "Uita-te acum, acum''. Cum putea sa imi puna valuri iuti si fierbinti in suflet femeia asta care arata ca o fata, care era o fata si cel mai adesea, un copil.. Rain era imbracata in blugi, iar parul se juca pe umeri. A aruncat paletele si a venit in fuga. Fuga asta a lor catre noi, de parca ar fi tanjit, cu toate ca in absenta noastra nimic nu vesteste ca fiintele lor ar parea amputate de dragoste. Absentele lor distrate, cand par in alta parte, desi noi frematam sa le framantam cu o patima de sfarsit de lume.. Deșertul, in viata, poate aparea episodic, intermitent. Imprevizibili, calatorii prin viata pot nimeri in poienite pitoresti, pe culmi muntoase, aproape de cer, sau intr-o incalcire de căi, noduri sau raspantii. ..parca vad iar urme prelungi ale trecerii noastre prin vara Suntem luminite mereu calatoare, doar invelisul e diferit. Invelisul sufletelor nu seamana intotdeauna cu sufletele..Unii sunt inlauntru cum sunt altii pe afara. Pentru sufletele frumoase, fericirea capata nuante magice. Ascunzisurile unui suflet frumos sunt doar umbre usoare, care dispar odata cu tacerea. Ia un cerc, flateaza-l, si va deveni un cerc vicios ! Ramai nemiscat. Asa..acum descheie-ti sufletul. Gradinar, sadeste-i o samanta. Da, tu, blonda de colo..Acum incheie-ti sufletul. La primavara te trezesti cu lastari ! Cum ? A venit deja primavara ? Ok, atunci incepe si germineaza. A cherry blossom girl Frumusete misterioasa. Seminte sadite in inima, mladite de iubire Iti ajustezi putin punctul de vedere - iti folosesti imaginatia. Zaresti un portal, accelerezi si zbori intr-o alta dimensiune, intri intr-o zona de unde nu te mai poti intoarce. Forta de rezistenta la alunecarea in neant se diminueaza..Si ai disparut cine stie unde ! Ai atins fericirea..Sa auzi sunetul acela inalt, frumos, trist, Corul Ingerilor. Te increzi in cuvinte si in literele pe care le tastezi cu degete infiorate, intr-un fel in care eu nu o fac. Eu ma incred in ceea ce simt, fara cuvinte, in gandurile fara glas din capul meu nebun dupa tine Dintre toate femeile din lume, s-a intamplat sa fie Rain. Era o straina prietenoasa, care parea ca nu il judeca, si la un anumit nivel, parea chiar ca il intelegea. Nu mai traise demult sentimentul rascolitor al limpezirii timpului. O bucurie calma, absoluta, care devenea tremur, cand se gandea ca ar putea sa nu o mai vada niciodata.Uitase ca asta este una dintre infatisarile iubirii..Trecusera aproape 100 de ani la la prima lui indragostire ! Iar prima suta de ani trece al naibii de repede.. Oamenii ca tine se tin aproape de ochii lor din cer. Cuvantul scris devine arta atunci cand reda sau inventeaza frumusete, fara sa aduca stirbire altor frumuseti existente, atunci cand reda suferinta, piederea, mizeria, tradarea, moartea, celebrand viata, dincolo de toate. Azi, tristetea mea e egoista. Se inchide in ea insasi ca un basm, se apara. Ma intristeaza ca timpul trece atat de repede, cand suntem fericiti. Timpul ma intristeaza prin lipsa ta, in diminetile de primavara cu cod portocaliu. :D Isi priveste chipul in oglinda, zambeste. O noua zi se intinde in fata ei. Se imbraca cu haine si se infasoara cu farmecul personal. Miscarea de rotatie si de translatie pentru a scoate rujul din tubul protector, atingerea buzelor, pentru a le imprumuta purpura sau roz translucid, o face iar sa zambeasca, trezind amintirile serii. In ochi ii danseaza subtile luminite, urme ale flacarilor din ajun. Flexibilitate, agilitate de felina. Ziua poate sa inceapa ! Închide intr-o miopie voita tot ce a înscris in memoria lui o dragoste rara. La fereastra tremura jerbele de iedera, îmbrățișându-se in mișcare. Aluzii vegetale.. Iese pe balcon si privește strada. O noua zi, banala sau speciala. Unii se pregătesc sa înceapă o viață nouă, alții sa se arunce in gradina interzisa a existentei, izbindu-se de zidurile propriilor fortărețe. Indrăgostiții încă se mai sărută, oprindu-se pe aleile pietruite, si îmi vine sa desenez cercuri albastre si verzi in jurul lor, sa rămână magici. La cinematografe - povesti romantice. Aproape prea multa duioșie.. Suntem fapturi de vis ! Ma trezesc in fiecare dimineata pentru ca imi dau intalnire cu mine insami. Respir si zambesc. Locurile pe care le-am vizitat in vis, apele care s-au involburat, ca intr-o rascolire de monstri acvatici, si care au devenit neclintite, creasta de pe care am urmarit intrarea in casa de vis, s-au risipit odata cu lumina. Ma invit la plimbare. Diminetile mi se pare mereu ca sunt o varianta mai tanara a mea, asteptand sa invat inca ceva, iar seara ma plimb agale, in compania cuiva care are atatea de uitat, incat scrijeleste pe retina istorii tarzii. Renunt sa privesc oamenii si cladirile, care strălucească în culori vibrante, si ma uit la cer: stelele sclipesc parca mai mult, cand afara e ger. Emotiile comunicarii sunt conditionate de identificarea lor cu emotii generate de iluzorii tinte erotice. Nu exista prietenie intre barbati si femei, ci doar cautari atavice, pentru gasirea jumatatatii de 'sfera' ? Toate cuvintele astea care parca se imbatau de emotii fictive, vorbarie fara rost, care incerca sa spuna ca Storm era in gandurile acestei fete, semanau destul de bine cu o despuiere inutila a sufletului ei. Nu o iubea pe Anak, nu avea nevoie de ea. El isi despuiase viata de emotie, purta pelerina aspra a unei realitati intristator de clara. Lentilele prin care vedea viata frumoasa se sparsesera odata cu plecarea lui Rain din viata lui. Rain nu era ca aceasta fata volubila. In ea ar fi izbucnit cuvintele numai daca ar fi zarit la el un fior de emotie sau de grija reala. Ii era dor de ea. Cand era preocupat sau ingrijorat, se apropia de el, dar fara sa ii invadeze fiinta - Rain era un fel de adiere. Il imbratisa si spunea, cu cuvinte putine, ca o sa treaca, pentru ca totul trece. Si Storm nu se putea impiedica sa gandeasca: si noi, si noi. La urma urmei, ceva nou nu trebuie neaparat sa vesteasca ceva sinistru..Un fleac neinsemnat, dar care ma facea sa zambesc, era mai bun decat o intamplare importanta, care nu era in stare sa starneasca exaltare. O intalnire care infiora. Putea sa fie inceputul unei mari iubiri, al carei traseu nu il puteam nici macar banui, sau o aventura fara noima. Sau poate ca deja traisem ce era mai bun, din aceasta intalnire...Fiorul de inceput, in el sta fascinatia, restul este.. Simply LIFE :) - Ar trebui sa iti deschizi sufletul, sa nu mai cauti atatea ascunzisuri, zise Anak, privindu-l pe Storm care statea plictisit, cu ochii in tavan. - Nu ma ascund. Doar ca nu sunt asa plin de mistere si de cuvinte, cum ti-ai imaginat tu. - Pentru tine si cuvintele sunt un ascunzis. Poate ar fi bine daca te-ai indragosti putin. Nu spunea Baudelaire ca dragostea este nevoia de a iesi din tine insuti ? - Nu am nevoie de tampeniile romantice care iti umbla tie prin cap. Dar poti sa incerci, hai, scoate-ma din mine insumi..nsfaca si trage ! Primavara e ca un secret soptit la ureche, Ca florile de cires furate de veverite in Gradini suspendate Cu talpile goale, imi astern sufletul pe pamant si ascult cum viseaza semintele calde, sub vetrele Geei. Ma simt ca un copil - mai copil decat mama lui, inainte de a se naste. Cu talpile goale, imi astern sufletul pe pamant si ascult cum viseaza semintele calde, sub vetrele Geei. Verdele e culoarea diavolului. E gelozia. Marea nu e geloasa pe zborul unui pescarus. Atingerile argintate, ca niste proiectile, o fac sa danseze. Sunt un pescarus care isi cauta marea..Dar, paradoxal, daca ai incerca sa ma descrii, ti-ai da seama ca ai uitat cum aratam. :D Te uiti la cate unul care se scobeste in nas, il intrebi - Ce faci mah..- Nimic ! ..si face un guguloi.. Ne rostogolim in noi insine asa cum ne rostogolim si prin viata, viata reala, vieti imaginare. Imi imaginez viata ca urcus - coboras. Suntem guguloaie care aduna in miscarea ascendenta tot felul de experiente, pana devin balast si ingreuneaza ascensiunea. Aud un zvon de copilarie care s-a prelungit dincolo de copilarie. Sunt lucruri neiubite, carora oamenii nu le vad adevarata frumusete. Lucrurile care plac la un moment dat, apoi devin inutile, devin nimicuri. Obiecte fara viata. Ele primesc ceva din energia noastra, cand le preferam. Unele devin talismane. O piatra, o scoica, un dracusor de mare, un con..odata desprinse de sursa vietii vii, nu au suflet, totusi ele infioara, pentru ca au marcat niste momente in timp. Unele obiecte celebreaza faptul ca viata este trecatoare, iar altele, ca sufletul este nemuritor. Si, peste toate, apele timpului. Poate ca nu ajungi nicaieri daca astepti dragostea adevarata. Poti incerca retete experimentale. Un pic de nectar. Fericirea s-o strecura pe ici, pe colo, in casa sufletului tau, daca nu lasi ferestrele ferecate. Potentialul tragic al unei povesti starneste hazardul. Devine un magnet pentru tot felul de incurcaturi si paradoxuri, iar calea devine, din prozaica, monotona si previzibila, una complexa, inselatoare si plina de surprize. Astepti un tren, dar ajungi prea tarziu pe peron. Te uiti lung, in gol, se face tot mai mic si dispare. Ah, ce frumoase sunt trenurile pierdute ! Cata fascinatie pe sine.. Il iei pe urmatorul. Odata cu primele miscari, simti acel sentiment al vietii proprii care isi croieste drum. Inclinarile care se transmit subtil, ca si zvacnirile care starnesc schimbarea, fac parte dintr-un dans monoton. La capatul calatoriei se afla o iubire, o vacanta, o regasire. Dar lucrurile nu vor mai fi la el. Este doar un alt tren. Trenul pierdut ar fi schimbat destine. Sunt trenuri care nu se mai intorc. Doar li se parea ca vraja a incetat. Erau un pic anesteziati..se lipisera prea tare. Dar stii tu ca atunci cand se indeparteaza, oamenii vad mai clar si se apropie iar cu si mai mare forta ? Asta e partea frumoasa dupa ''despartire''. Doar li se parea ca vraja a incetat. Erau un pic anesteziati..se lipisera prea tare. Dar stii tu ca atunci cand se indeparteaza, oamenii vad mai clar si se apropie iar cu si mai mare forta ? Asta e partea frumoasa dupa ''despartire''. Timpul se scurge nepasator pe langa noi. Ma gandesc ca vartejul lui nu mai e atata de teapan, atunci cand nu ne pasa nici noua de trecerea lui. Sa il ignoram ! Avem nevoie de multi ani pentru a deveni ceea ce suntem..Intre timp, daca nu suntem atenti, putem deveni ceva ce credea altcineva ca trebuia sa fim. Si uite asa ne putem transforma in cineva care nu ne intereseaza absolut deloc :P Te iubesc de cand mergeai ingandurata pe aleile inzapezite, ciocnindu-te de oameni, fara sa iti pese de nimic, te iubesc de cand ai tresarit, dand cu ochii de mine, te iubesc cand faci pe curajoasa, luand in serios viata, asa fragila si increzatoare cum esti.. 'Priveste doar, nu ma brusca'', parca ar vrea sa spuna unele expresii. Dar nu te poti opri sa ii judeci pe cei surprinsi de retina aparatului de fotografiat. Lumea e pierduta pentru cei care nu mai cred in dragoste, dupa ce au pierdut-o o data. Oamenii au propriile necazuri, sunt inclinati sa uite ce li se intampla rau altora. Nu le poate ierta insa fericirea intensa si nici frumusetea. Caderea e contemplata cu emotie. Raining on your parade.. Zapada mieilor Intr-o duminica de martie, Anak a sunat la usa lui Storm. Vremea era indecisa. Fulguise cu o zi inainte - ''zapada mieilor'', cu timide interludii de soare. O zi rece, cu cerul foarte jos, cu nori cenusii si cu vantul care cerceta aleile, rasucind parul fetelor si inghetand nasuri, urechi si maini, ca iarna abia trecuta. A privit-o - ce mai voia fata asta ? Pusese punct relatiei de ceva timp.. Anak adusese briose calde. Se misca prin bucatarie ca la ea acasa, facand ceai. Vorbea intr-una. Era cuprinsa de fiorul semnificatiei religioase a acestei zile. - Nu pot sa cred ca ai savarsit ceva cu adevarat rau, dar chiar si asa, poti sa ii ierti pe altii, care te-au ranit si ti-au tulburat viata, si poti sa te ierti chiar si pe tine. Eu te iert ! (in numele lui Dumnezeu). Vrei sa primesti aceasta iertare ca un dar ? Anak ii vorbea, zambind cu ochii iscoditori, pandindu-i reactiile. Storm nu o privea si nici macar nu parea ca o aude. Dupa un timp s-a uitat la ea ca la o straina (e usor sa te uiti asa la o femeie pe care nu o mai iubesti). - E magulitor sa fiu iertat de o fata asa desteapta si frumoasa ca tine, in numele divinitatii, dar asta nu imi este de niciun folos. (ii venea sa ii spuna ca il plictiseste si ca ar fi vrut sa o trimita acasa sau la naiba, dar a ezitat - pana la urma, era mesagerul lui Dumnezeu, trebuia sa se poarte cum se cuvine). - Uitam sa iti spun: te iubesc atat de mult incat.. (a facut un semn din degete, cum obisnuia sa faca atunci cand se intampla sa nu gaseasca cele mai bune cuvinte, care insemnau ''si asa mai departe''..). Anak se alinta excesiv, lipindu-se ca o pisica. Inca putin si ar fi inceput sa toarca.. - O sa chem un taxi pentru tine. (incepea sa fie ca o bautura lesioasa toata povestea asta). Toate cuvintele astea care parca se imbatau de emotii fictive, vorbarie fara rost, care incerca sa spuna ca Storm era in gandurile acestei fete, semanau destul de bine cu o despuiere inutila a sufletului ei. Nu o iubea, nu avea nevoie de ea. El isi despuiase viata de emotie, purta pelerina aspra a unei realitati intristator de clara. Lentilele prin care vedea viata frumoasa se sparsesera odata cu plecarea lui Rain din viata lui. Rain nu era ca aceasta fata volubila. In ea ar fi izbucnit cuvintele numai daca ar fi zarit la el un fior de emotie sau de grija reala. Ii era dor de ea. Cand era preocupat sau ingrijorat, se apropia de el, dar fara sa ii invadeze fiinta - Rain era un fel de adiere. Il imbratisa si spunea, cu cuvinte putine, ca o sa treaca, pentru ca totul trece. Si Storm nu se putea impiedica sa gandeasca: si noi, si noi. Anak a venit cu ceaiul. Era atat de grijulie. Manca cu pofta si zambea. Il incuraja pe Storm sa ii spuna ce probleme il apasa. - Mie poti sa-mi spui. Te cunosc bine, stiu ca este ceva. Da-mi voie sa te ajut, my love. Esti atat de trist si incordat. Uite, strangi mainile in pumni de parca ai fi furios. - Imi este frig, Anak. Imi este frig in minte si in inima. Poti sa intelegi un lucru atat de simplu ? Si vreau sa pleci. Nu-ti cer nimic. Nu am nevoie de nimic. Fata a urcat in taxi fara sa arunce vreo privire inapoi. (Duminica din 17 martie, ziua care precede intrarea in Postul Sfintelor Pasti, este numita si Duminica iertarii - Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Dumnezeu nu poate fi trait de cel ce este in cearta cu aproapele. Caci El fiind iubire, este si iertare.) GETTING AWAY WITH IT Povestea, asa cum am trait-o eu, amalgam de contradictii, greseli, graba de a fi, de a face, de a trai, de asteptari si sperante oarbe, croia drumul intr-un fel de neinteles. Eram profund indragostita. Imi intrase in cap ca era la fel de nebun de indragostit. Supraestimam capacitatea unui barbat de a se darui unei povesti imposibile..Forta acestei idei poate sa dea nastere la o iubire mare, la fel ca oricare alta idee care face sa creasca ceva din nimic. Iubirea asta imi patrunsese viata atat de precis si de neasteptat, mai mult decat orice altceva. Nu ma amageam. Iubirea mea era scoasa din minti, dar macar exista. Vedeam ceva ce el nu vedea. Fusesem atat de fericita cand a aparut in viata mea, si cat de distrusa am fost mai tarziu. Suferinta din iubire e o moarte mică. Tot ce vrei este sa salvezi viziunea asupra sufletului tau indepartat de viata. Tot ce voiam eu era sa ma indepartez de aceasta moarte. Mai tarziu, departe de furia si de disperarea pe care le sadise in mine pustiul, am fost recunoscatoare ca am trait cu toata fiinta, ceva ce poate traiesti o singura data in viata. Lumea e pierduta pentru cei care nu mai cred in dragoste, dupa ce au pierdut-o o data. Oamenii au propriile necazuri, sunt inclinati sa uite ce li se intampla rau altora. Nu le poate ierta insa fericirea intensa si nici frumusetea. Caderea e contemplata cu emotie. Raining on your parade.. Fiindca singurul lucru care ma putea ajuta era sa ma ascund undeva, orice alt loc in afara de propria mea viata, am inceput sa lucrez ca voluntar pentru o fundatie. Iubirea pentru copii vindeca. Samburele amarui al timpului, unde se amesteca noaptea si tacerea, aroma de fistic al viselor si zambetul zbarlit de emotia regasirii, la trezire. Storm navalea in gandurile fetei, in felul lui impetuos. Nu a inteles niciodata de ce visa lucruri si oameni care nu existau, culori si sunete care nu existau, asa cum nu intelegea cum putea sa traiasca in vis fantasme in care isi simtea carnea tanguitoare, dorinta care o insotea intreaga zi. Raspunsul era simplu: tineretea e proaspata si tenace... Imnul sangelui, triumful vietii asupra suferintei.. Inainte de tine traim zile obisnuite, zile iritante, fara noima, pline de zgomote si incarcate de balastul atator renuntari si responsabilitatea unor acte si fapte care dau un sens delirant verbului "a trebui" - trebuie sa faci una sau alta, dar nu iti doresti, si ma intrebam adeseori: oare cum o fi sa nu faci lucruri pe care nu iti place sa le faci ? "Ramai minunata asa cum esti". De cand te stiu, in mine e un amestec de senin si scanteiere. Daca ar fi sa pictez ce simt, ar fi ca o flacara. M-am gandit de atatea ori ca am fost creata gresit, cu o structura sufleteasca vibranta, vie, vis si frenezie - atat de departe de imaginea de femeie intangibila, inabordabila, pe care o creionau unele carti, in care voiam sa ma regasesc, atunci cand eram adolescenta. Au facut dragoste si au fost multumiti unul de altul. Femeia ramanea tacuta dupa dragoste. Tacea si zambea cu ochii inchisi, cateodata adormea. O adora pentru ceea ce era in serile lor, dupa care el pleca iar in Luna. Ploaia uda fara mila asfaltul, afisele electorale, cladiri si oameni, autobuze si automobile zumzaind bara la bara. Ce placut e sa te afli in pat, gol si indragostit, cu iubirea alaturi, si sa asculti cum cade ploaia de vara. Senzatie de dezradacinare dispare. O intalnire de amor iti lasa mintea limpede, iar oboseala de dupa te arunca in pat pentru multe ore de somn. (Miriam Tkee) M-am uitat la fiintele marunte care iesisera dupa ploaie: indragostiti si catelandri. Melcii inviasera. Ca niste limbi brune, minuscule, musculoase, desenau bucle sidefate si lipicioase. Colonizau tufisurile ce margineau plaja. Visasera sa atinga pamantul, sa simta ploaia. Si-au lepadat aripile de chihlimbar. Lipiti pamantului, priveau spre cer cu ochi transparenti. Zborul libelulelor le amintea ca au pacatuit abandonandu-se pamantului. Pasi nepasatori le striveau mica lor viata. Privisera prea mult spre apus.. Muntele era totemul nostru, ne lega de lumea de sus. Marea arginta cerul, pana departe. Incertitudinea s-a instalat langa tarmul nostru, fara a putea fi inlaturata. Gelozia are gheare ascutite si letale. Devine martora multor schimbari de anotimp, de cand se instaleaza. Se spune ca nu are leac..Iar toleranta din partea ''obiectului iubirii'' nu face decat sa adanceasca suferinta. Orice zambet adresat altcuiva va sageta si va taia adanc, cu mii de cutite. Monstrul cu ochi verzi e vesnic la panda.. Gelozia e un loc toxic, populat de pungasi, pericol, serpi, pume, caini salbaticiti, lei domesticiti, barbati, tandre mimoze, femei, ispita (hey..nu e cumva pleonasm ?), flirt, reinnoire, iluzie, deziluzie, epuizare, renuntare, oboseala, moarte..moartea iubirii Vine un timp in care nu mai cauti scuze pentru ratari. Pe urma incepi sa faci lucruri care te fac fericit. Orice schimbare starneste ''convulsii''. In spate raman lacrimi neplanse.. Si pasari abstracte.. Daca te uiti atent la cineva, daca il asculti, s-ar putea sa afli pe jumatate cine este. Daca vrei sa afli si restul..o faci pe riscul tau In incercarea de a rupe rutina, traind o existenta hibrida, intre visul de implinit si imprevizibilul pe care il aduce timpul, caderile sunt acele momente in care viata face un nod. Iti trebuie putere nu doar sa te ridici, sa mergi mai departe, ci, uneori, si sa renunti la ceva ce inainte reprezenta totul. Cerul amar al lumii care se deschide dupa un asemenea moment, isi dezgoleste caierele de ceata, sa patrunda lumina argintata de-a lungul curbei de coaste, catre inima, o punctie de iubire celesta..
