Viata..mistificator cu buna-stiinta !
''De vreme ce ni s-a jucat festa si am fost adusi pe lume, in timp ce
noi ne aparam, din rasputeri, sa-i jucam vietii festa si sa nu lasam sa
razbata nimic din uimirea noastra''..
(Stephane Haas - creatorul ''ironismului'', s-a sinucis la 30 ani. A respins viata cu pasiune !)
sâmbătă, 22 februarie 2014
marți, 18 februarie 2014
Sf. Valentin
luni, 17 februarie 2014
INSULE DE LUMINA
by Miriam Tkee
Oamenii
aceia de demult,
Oameni de
lut,
cântau
serile sub insulele de lumina
ale felinarelor
doar că pe
un trup în ecuaţia vieţii..
SUNT, PUR SI SIMPLU, IUBIRE..
Miriam Tkee - Pătrățica Abstractă
Ceea ce nu poţi spune prin cuvinte,
Nu poţi şopti şi nici măcar fluiera.
Ceea ce nu poţi spune,
Poţi cânta din frunză,
Sau din muzicuţă,
Ceea ce nu poţi,
Poţi.
Mă uit la ochii mei din cer
Şi încep să-i ascult.
Sunt un tumult,
Sunt lumina care vine tiptil,
Si pleaca fara stire,
Sunt pur si simplu eu,
Sunt pur si simplu iubire..
Ceea ce nu poţi spune prin cuvinte,
Nu poţi şopti şi nici măcar fluiera.
Ceea ce nu poţi spune,
Poţi cânta din frunză,
Sau din muzicuţă,
Ceea ce nu poţi,
Poţi.
Mă uit la ochii mei din cer
Şi încep să-i ascult.
Sunt un tumult,
Sunt lumina care vine tiptil,
Si pleaca fara stire,
Sunt pur si simplu eu,
Sunt pur si simplu iubire..
joi, 13 februarie 2014
''am avut soare astazi, si ma gindeam la tine ca ai avut ieri soare''
by Miriam Tkee
În lumea de unde vin eu, oamenii au prostul obicei de a tăcea, în exterior, și a urla, acolo, în adânc. Zâmbesc politicos, se ascund sub valuri de ceață catifelată, se ascund atât de bine, încât uită să fie imprevizibili și calzi.
M-a durut intotdeauna momentul depasirea iubirii, cand ea ramane spectrala si dulce..
Astăzi este o pânză proaspătă pe șevalet, din viața mea, fiecare culoare e o emoție
Briza cu amintiri...
O bariera mare sta in fata noastra, aiurelile imaginației noastre vii. Mințile noastre valseaza în cercuri tot mai mari de mister. Nu spunem ce gandim, anticipam, in schimb..Oscilam intre culoare paralele de gand, gandul tremurator, nesigur, gandul soptit, sidef intre nicovala si scarita, gandul tipat, nedigerat, gandul secret, insotit de zambet, gandul de revolta, abisul. Nimic nu ne bântuie mai rau ca ramasitele de gand nespuse, până nu e prea târziu ! Apoi uitam cui trebuia sa spunem, ce, de ce.
Atunci traim prezentul.
Cum crezi că se vor simți cei vinovati, atunci când vor constata in ce adancimi de depravare și de degradare au lăsat lumea sa se scufunde ?
Dar – ei stiu deja, si nu le pasa…
Există întotdeauna speranță, mintea mea se agață de vârful degetelor copilului meu.
Există întotdeauna speranță ... undeva, dincolo de orizont.
Dansul e expresia verticala a dorintei orizontale.
Este un om normal, cel puțin la fel de normal ca oricare dintre noi, dar atunci când incepe să danseze, asta-i o altă poveste. Zambetul ei ar putea aprinde stele, în timp ce atrage, cu ultimele note cantate, emotii lichide, sub gene, în acele momente de reflecție tăcuta, după ce instrumentele au tacut.
În lumea de unde vin eu, oamenii au prostul obicei de a tăcea, în exterior, și a urla, acolo, în adânc. Zâmbesc politicos, se ascund sub valuri de ceață catifelată, se ascund atât de bine, încât uită să fie imprevizibili și calzi.
Te
iubesc, dar nu in felul acela, putem scrie poeme pe spinarea viselor
sau putem sa complicam lucrurile, sa ne iubim, apoi sa fugim putin de
noi insine, departe unul de celalalt, atat cat sa vedem totul mai clar,
sa acceptam proza banala a existentei, intr-o disperare tacuta, cu
lumini crude care taie cerurile si presentimentul unei tristeti
ingrozitoare, ca iubirea este o mare iluzie.
Astăzi este o pânză proaspătă pe șevalet, din viața mea, fiecare culoare e o emoție
Briza cu amintiri...
O bariera mare sta in fata noastra, aiurelile imaginației noastre vii. Mințile noastre valseaza în cercuri tot mai mari de mister. Nu spunem ce gandim, anticipam, in schimb..Oscilam intre culoare paralele de gand, gandul tremurator, nesigur, gandul soptit, sidef intre nicovala si scarita, gandul tipat, nedigerat, gandul secret, insotit de zambet, gandul de revolta, abisul. Nimic nu ne bântuie mai rau ca ramasitele de gand nespuse, până nu e prea târziu ! Apoi uitam cui trebuia sa spunem, ce, de ce.
Atunci traim prezentul.
Cum crezi că se vor simți cei vinovati, atunci când vor constata in ce adancimi de depravare și de degradare au lăsat lumea sa se scufunde ?
Dar – ei stiu deja, si nu le pasa…
Există întotdeauna speranță, mintea mea se agață de vârful degetelor copilului meu.
Există întotdeauna speranță ... undeva, dincolo de orizont.
Dansul e expresia verticala a dorintei orizontale.
Este un om normal, cel puțin la fel de normal ca oricare dintre noi, dar atunci când incepe să danseze, asta-i o altă poveste. Zambetul ei ar putea aprinde stele, în timp ce atrage, cu ultimele note cantate, emotii lichide, sub gene, în acele momente de reflecție tăcuta, după ce instrumentele au tacut.
miercuri, 12 februarie 2014
SĂRUTĂ-MĂ ACUM, NU MÂINE..
Miriam Tkee - Pătrățica Abstractă
Ceea ce nu poţi spune prin cuvinte,
Nu poţi şopti şi nici măcar fluiera.
Ceea ce nu poţi spune,
Poţi cânta din frunză,
Sau din muzicuţă,
Ceea ce nu poţi,
Poţi.
Ceea ce nu poţi spune prin cuvinte,
Nu poţi şopti şi nici măcar fluiera.
Ceea ce nu poţi spune,
Poţi cânta din frunză,
Sau din muzicuţă,
Ceea ce nu poţi,
Poţi.
sâmbătă, 8 februarie 2014
Illusion
Miriam Tkee
Sa acceptam proza banala a existentei, cu lumini crude care taie cerurile si presentimentul unei tristeti ingrozitoare, ca iubirea este o mare iluzie.
Sa acceptam proza banala a existentei, cu lumini crude care taie cerurile si presentimentul unei tristeti ingrozitoare, ca iubirea este o mare iluzie.