Camus

"Inima omenească are o tendinţă supărătoare de a numi destin numai ceea ce o zdrobeşte. Dar şi fericirea, în felul ei, e fără pricină, de vreme ce e inevitabilă" (Albert Camus).

Gente di Mare

Noi, care suntem oameni de câmpie / Care conducem automobilele atat de bine in oras / Suntem intotdeauna un pic speriati de mare / Pentru ideea de prea multă libertate

We, people from the plains / Excellent drivers in the city / Are always a little scared of the sea / Because of the idea of too much freedom

Azi celebram...Fericirea

Fericirea este un sentiment extraordinar, trăim cu gândul la ea, iar când este fără pricină, este un scut pentru relele intenții ale zilelor. Ea se transmite cu ușurință, atunci când ai inima deschisă, și, înainte să îți dai seama, lumea se înseninează.
Un zâmbet luminează o clipă grațioasă, dar urma ei rămâne pentru multă vreme în suflet. Un zâmbet fugar este o apreciere, este încurajator. Zâmbetul începe cu un gând bun și aduce strălucire pe chip și luminițe în priviri.

Mereu asteptam ceva, ce asteptam ? Si constatam ca suntem singuri:singuri-singuri sau singuri-impreuna.
Asta este esenta vietii.
Traiti clipa, veti gasi fericire si fericirea e secretul vietii.

Sufletul e si el copil... :)

Când vine noaptea și lumina e stinsă și sunetele toate se sting în minte, adorm, mămică obosită, pe perna cuminte, aud un foșnet și simt că se strecoară tiptil în partea stângă a patului..un copil.
Căuta pieptul mamei, acolo adoarme cel mai ușor, doarme cel mai bine. Ce sentiment senin, ce liniște simt, de câte ori copilul vine să doarmă cu mine.
Viața reală este uneori dificilă, căutarea drumului cel mai bun, mers printre pietre, pietricele.. și nisip, acele fire strălucitoare de mică, minunatele bucurii ale vieții, lucruri simple, la o adică...Căutarea poate fi grea sau amuzantă, dacă - cand mergi de mână cu iubirea, dacă esti destul de norocos să o găsești, să o păstrezi, să nu îți fie luată. Am învățat să mă bucur de găsirea ”nisipului”, încercând, totodată, să mă descurc cu pietrele, cu pietricelele, cu lucrurile care nu merg întotdeauna bine în viață. Și, cu toate că am depășit de mult copilăria, adolescența, tinerețea, nu știu ce forță în Univers face ca sufletul să se simtă extraordinar de tânăr. 

Miriam Tkee

Mlădițe de iubire

Ramai nemiscat. Asa..acum descheie-ti sufletul. Gradinar, sadeste-i o samanta. Acum incheie-ti sufletul. La primavara te trezesti cu lastari ! Cum ? A venit deja primavara ?
Frumusete misterioasa. Seminte sadite in inima, mladite de iubire.

Miriam Tkee

Stay still. Good...Now, open your soul. Gardener, plant a seed to her. Now conclude your soul. You will wake up with sprouting, in the Spring ! Oh..? Did Spring already come ?
Mysterious beauty. Seeds sown in the heart, love sprouts

 

✫Ceasul colibri

Lui Dandu

În această toamnă, timpul mi-a dăruit un ceas colibri cu aripioare de chihlimbar, bate atât de repede, încât stârneşte cântecul stelelor, iar pe pământ, arpegiile pisicilor îndrăgostite.

Uneori e mai bine să nu întrebi, mai bine bucură-te. Dar nu te poţi bucura, vrei să ştii, risc pe care ţi-l asumi când începi să cauţi adevăruri.

Mă uit pe fereastră, scut de sticlă, pe suprafaţa ei se adună limbi de foc, frunzele moarte ard strălucitoare, se confruntă aprins, tot mai strâns, un dans în dungi de lumina şi întuneric.

Asfinţitul râde de mine, cum stau de-a dreapta timpului şi te aştept, iar sufletul tace la cer, o altă formă de rugăciune. În afara ceasului colibri atârnă visele mele anterioare.

Când vii, se face primăvară. Fereastra sufletului meu se desface în silabe: "Hei, tu, elf luminos !"

Dar nimănui nu îi pasă, numai eu te aud, iar florile de tei sunt gata să izbucnească pe alei.

Ne spunem poveşti peste ceștile de ceai, aburul respiră cuvintele noastre, iar noi, unul pe altul, mă iei de mâna şi ne plimbăm peste covorul de iarbă mare. Pe şoselele din afară oraşului se năpustesc tone de oţel şi ploaia udă văzduhul, inundă câmpurile de maci. Lângă o moară părăsită, cumpăna unei fântâni scârţâie a pustiu, ca un semn sfidător. Casele, învelite în straturi groase de frig, de astă iarnă, se retrag în umbra copacilor de pe bulevard. Un om bătrân, în cadrul uşii, vorbeşte cu moliile, cu fluturii şi cu melci ieşiţi după ploaie: "Nu, nu există mai mult. Nu există mai mult, asta-i tot !”

Dar nouă nu ne pasă. Avem această primăvară, ne avem unul pe altul. Înfășurăm cuvintele în jurul firelor de iarbă, murmurând descântece aducătoare de  noroc.

Există o constantă în lumea în continuă schimbare...

Iubirea.

✫ Te poţi îndrăgosti de o fotografie ?

Ochiul camerei capturează povestea pe care sufletul o spune prin ochi, surprinde privirea, zâmbetul, viața are izbucnește lacomă, pentru o clipă, alunecarea. O nuanţă de tristeţe, un pic de amar, ca ţigările ieftine, un fel de nostalgie lichidă după o lume unde omul nu mai are acces, dar unde a fost fericit. Ne place să apărem zâmbitori în poze, să dăm impresia de veselie și de armonie, dar zâmbetul crispat nu lasă să răzbată bucuria. Viaţa obişnuită, victoriile şi pierderile, şi, uneori, drumul abrupt, m-au făcut să înţeleg de ce nu toate zâmbetele pot fi imortalizate: nu pot fi prinse.

Zâmbim unui fotograf ales la întâmplare. Oamenii ar refuza pe stradă să își rupă din timpul lor pentru a ajuta, dar fac bucuroși o poză: zâmbiți, vă rog ! Ne uităm la poze mângâindu-le cu ochii, unele expresii aduc în suflet catifea. Deschid camera, pe suprafaţa unui ochi de apă tremură cerul, pare atât de aproape. Statuia lui Atlas iese zbârlită. Mai fac o poză, imaginea devine jucăuşă: după statuie s-a pitit un prichindel, este Dia, cu cârlionți blonzi și zâmbet strălucitor, apar în poză împreună cu chipuri vagi, culori topite în apă, nu le pasă de mine sau de cer. Dia râde, mi se pare că şi statuia zâmbeşte. Unele amintiri sunt mai bune în alb-negru, altora le stă mai bine arzătoare şi vii, ca un jar. Când închid camera și privesc peste apă, doar Dia îmi zâmbeşte și se ascunde după arcadele de piatră, dansând. Atlas continuă să viseze lângă apă, foarte sobru…

Te poţi îndrăgosti de o fotografie ?

Te poţi îndrăgosti de un zâmbet dintr-o fotografie ?

by Patratica abstracta

Burning Books

Într-o dimineata răcoroasă de primăvară, citeam cărți înfrigurate, apoi le puneam pe foc, pentru a le încălzi. Paginile se răsuceau, flacarile îmbrățișau paginile cu tandrete, dansau. Amar si negru riposta cerneala, iar cuvintele m-ar fi ucis, probabil, daca ar fi putut... 
Ardeam carti, de parca as fi ars ceva din inima copacilor, ceva din inima cuvintelor, în casa-nimănui, roasă de timp, fără acoperiș, fără ferestre, cu cuiburi de păsări pe la colțuri și iederă cățărătoare, necruțătoare legături între ruină și viață.
Mașina de scris, martor al incinerării poveștilor, primea dogoarea și tăcea din toate tastele, în așteptarea de cuvinte - inspirație - mângâiere pentru memoria colectivă, pe care niciun foc nu le stinge.
Și fumul urca în fuioare, risipindu-se printre copaci, in timp ce gandurile câinești ale lui Oscar zburau la Cer...

Pătrățica Abstractă

Artist: Olive Hue

Frica - by Shadhguru

”Frica este pur si simplu pentru ca nu traiesti cu viata, traiesti in mintea ta. Frica ta este intotdeauna despre ce se va intampla in viitor. Asta inseamna ca frica ta este intotdeauna despre ceva ce nu exista. Daca frica ta este despre ceva inexistent, atunci frica ta este 100% imaginara ! Cand suferi din cauza a ceva ce nu exista, numim asta NEBUNIE ! Asadar, oamenii pot fi la nivele de nebunie acceptate de societate. Dar daca iti e frica sau suferi din cauza a ceva ce nu exista, echivaleaza cu nebunia, nu-i asa ?
Oamenii sufera mereu, fie pentru ce s-a intamplat ieri, fie pentru ce se va intampla maine. Deci suferinta ta este mereu despre ceva care nu exista. Doar pentru ca nu esti inradacinat in realitate, esti mereu inradacinat in mintea ta. Mintea este o parte memorie si o parte imaginatie. Ambele parti sunt intr-un fel, imaginatie. Pentru ca ambele nu exista ACUM. Esti pierdut in imaginatia ta, asta e baza fricii tale.”

No Fear in the Now

e e cummings

one winter afternoon
(at the magical hour
when is becomes if)

a bespangled clown
standing on eighth street
handed me a flower.
Nobody,it’s safe
to say,observed him but
myself;and why?because
without any doubt he was
whatever(first and last)
mostpeople fear most:
a mystery for which i’ve
no word except alive
—that is,completely alert
and miraculously whole;
with not merely a mind and a heart
but unquestionably a soul-
by no means funereally hilarious
(or otherwise democratic)
but essentially poetic
or ethereally serious:
a fine not a coarse clown
(no mob, but a person)
and while never saying a word
who was anything but dumb;
since the silence of him
self sang like a bird.
Most people have been heard
screaming for international
measures that render hell rational
—i thank heaven somebody’s crazy
enough to give me a daisy

Peace

”În ziua în care puterea iubirii va anula iubirea pentru putere, lumea va cunoaste pacea”
“The day the power of love overrules the love of power, the world will know peace.”

― Mahatma Gandhi

True Love

Dragostea adevărată este atemporala
'Dragostea adevărată este fără sfârşit. Ea te face sa fii cea mai fericită persoană în viaţă. Multe relaţii care încep atât de bine cu dragoste, emoţie si entuziasm, se deterioreaza atât de rapid încât începi să te întrebi dacă a meritat toata euforia investita..Rata divorturilor este mare. Diferenta dintre iubirea care se destrama si cea care rezista este fundatia. Dragostea adevarata nu moare niciodata. Falsa iubire cade..ea e cladita pe nisip. Dragostea adevarata e rabdatoare. Cautarea lui Mister/Miss Right poate sa ia timp..Dragostea fara sfarsit e dincolo de cuvinte. '

True love is timeless
True love endless. It makes you the happiest person alive. Many relationships that begin so well with love, emotion and enthusiasm, is deteriorating so fast that you start wondering if it worth all the euphoria invested ..The divorce rate is high. The difference between love that is broken and endless one is the foundation. True love never dies. False love fall .. it is built on sand.True love is patient. The searching for Mister Right may take time .. endless love is beyond words.

Beauty

- Mami, what does mean to be an ugly girl ?
- I dont know, my dear... We are romanian girls !

 

Parfum de margarete !

When Love Stinks
Dupa liceu am locuit intr-un camin - fete si baieti, fuseseram repartizati de la uzina comunista unde am inceput sa lucram vrand-nevrand, ca altfel ne lua Puliţia pe motiv ca deveneam golani. Vecin de camera imi era Mircea, un student ardelean. Pt ca nu spunea nimanui pe nume si folosea pt tot poporul apelativul 'curule', toata lumea ii zicea Mircea Curu. Obisnuia sa ne invite uneori la o cina tarzie, si el ne facea un fel de mancare cu nume absolut traznit : 'păpăraie'.
Beam bere, brifcor, ascultam Deep Purple şi Pink Floyd, la un magnetofon de acum 100 de ani, si fumam in draci. Cand tigarile cu filtru se terminau, Mircea Curu avea intotdeauna cateva tigari fara filtru, pe care unii dintre ei le fumau maxim, facandu-le "posta", pana la ultimul fum, tinand mucul incandescent intre lamelele unei pensete :))
Radeam ca nebunii.
Inventa baiatul asta tot felul de expresii..care mi-au ramas in memorie si ma fac si acum sa zambesc. Cand isi arunca ciorapii murdari pe noptiera si noi, amicele lui, il ajutam sa isi faca curat, ne zicea sa nu ne atingem de ei. "No tu curule...lasa acolo cei ciorapi, ca is curat parfum de margarete". :))
Nu ati mirosit niciodata aceste flori ? ..Atunci nu aveti cum sa intelegeti..
Cand Mircea Curu s-a indragostit de Dana Cioaba, care s-a mutat la el, gasca s-a spart. Nu ne mai invita la 'păpăraie'.
A devenit taciturn, melancolic. Ciorapii de pe noptiera s-au inmultit. In aer plutea, suav, parfum de margarete.
Sometimes..Love Stinks 
When Love is Blue
De la un timp se auzeau pe Aleea Ciceu pârâielile unei motociclete. Calin, un rocker "periculos de sexy", ii dădea târcoale Cioabei. Cioaba s-a maritat cu Calin, iar Mircea Curu, devastat, a plecat in Ardeal. Pauza i-a priit, pt ca s-a intors inviorat si partial vindecat de tradarea Cioabei. Primise muzica noua, a inceput sa ne invite iar.
Nu am mai apucat sa petrec cu ei seri pline de rasete si rock'n'roll , pentru ca am intalnit un baiat albastru, care, pana sa realizeze in ce se baga, a inceput sa imi picteze visele, pana am devenit si eu albastra.
Sometimes..love is Blue

Ruina unei scari fara nume

”...si ne intoarcem in timp spre scara din care timpul nu a muscat decat atata cat, prin fereastra deschisa in zid, sa ne dezvaluie labirintul pe care a ratacit candva, cineva, coborand odata cu timpul, la capatul unei scari pe care nu va mai putea urca niciodata pana la varf, la acea fereastra inaccesibila pe care candva a intrat in lume.”
MIHAIL GRAMESCU - Aporisticon

Nameless ruin stair
"... and lets go back in time to the stairs which has not bitten so much as, through the open window in the wall, to reveal to us a labyrinth that someone ..once.. has been lost, someone coming down with time, at the end of a ladder that someone will never be able to climb to peak, to that inaccessible window that once he entered into the world. "

Lacătul şi... cheia ! :))

„O femeie se duce la Confucius:
- Mărite înţelept, am şi eu o întrebare. De ce o femeie care face dragoste cu 10 bărbaţi este considerată desfrânată, în timp ce un bărbat care se bucură de 10 femei este considerat un bărbat adevărat?
Înţeleptul îi răspunse:
- Vezi tu, copila mea. Un lacăt care este deschis de 10 chei nu e un lacăt bun, în timp ce o cheie care deschide 10 lacăte, ce mai cheie este... ”.

The padlock and the Key
"A woman goes to Confucius:
- Wise Man, I have a question. Why a woman making love with 10 men is considered lewd, while a man who enjoys 10 women is considered a real man ?
The sage replied:
- You see, my child. A padlock opened by 10 keys is not a good lock, while a key that opens 10 locks, what a key is !.."

 

The Bridges of Madison County (1995) Online Subtitrat

http://filmeleonline-hd.blogspot.ro/2012/12/the-bridges-of-madison-county-1995.html

Receptacul

"Feminina, receptiva..Acea calitate a pasivitatii, acea calitate a receptivitatii…Un receptacul care reflecta viata si care permite vietii sa se reflecte in ea, prin ea. Ea canta acel cantec pe care existenta vrea sa il cante prin intermediul ei. Nu se impiedica de pietricele..
Femeie, relaxeaza-te...Lucrurile se pot intampla si in starea de acceptare. Nu poti forta sa se intample lucrurile.
Nu te impiedica, este tot ceea ce poti sa faci.
Tine usile deschise, tine inima deschisa si devino un cantec.
Dumnezeu incepe sa cante prin tine. Devii un spirit vesel, devii o sarbatoare."

(preluare si adaptare - Osho, despre feminitate)

Martisor

Anotimp nou. Unele povesti le luam cu noi, pe altele le lasam in urma, in iarna, sau ele ne-au lasat pe noi. Cu totul special, o parte din ele nu ne vor parasi de tot. A fost o iarna frumoasa si mai lunga cu o zi.