”ADUCETI-VA AMINTE DE NEVASTA LUI LOT”

”ADUCETI-VA AMINTE DE NEVASTA LUI LOT”, a zis Isus (Luca 17:32)

Expresia aceasta are rol de avertisment.
Sa nu intram in Sodoma, sa nu lasam Sodoma sa intre in noi.
Sa nu ne identificam viata cu posesiunile noastre, care sunt vremelnice si sa nu ne indepartam de credinta in Dumnezeu.
Sa nu zabovim, cand trebuie sa parasim un loc unde nu ni se mai poate intampla nimic bun, ba, mai rau, in care viata noastra este in pericol.
Sa nu ne uitam inapoi cu tanjire, cand trebuie sa plecam dintr-un asemenea loc...
Noua nu ne plac avertismentele, ne plac lucrurile pozitive.
Nu ne plac oamenii care ne micsoreaza personalitatea si aspiratiile, ci cei care ne inspira, ne motiveaza, ne ridica ...
Doamna Lot - statuia firii pamntesti.
Lot nu a fost un om oarecare, a fost nepotul lui Aavram.
Despre soţia lui Lot se poate afirma: „atât de aproape, şi totuşi, atât de departe”.

Poti sa te uiti inapoi oricand vrei tu, si sa-ti para rau dupa lucrurile pe care le-ai lasat in urma dar...ai grija sa nu devi si tu o statuie a firii pamantesti. Nu e timp de uitat inapoi.

Lot aparţinea uneia dintre familiile cele mai de vază din Orient. Ca nepot al lui Avraam, Lot împărtăşea credinţa extraordinară a unchiului său şi se ruga la altarul lui Avraam. Când a venit chemarea lui Dumnezeu de a ieşi din Mesopotamia, Lot a mers împreună cu Avraam, neştiind unde putea duce chemarea. Împreună şi-au adus familiile la locul de intrare în Ţara Făgăduită şi şi-au oferit jertfele de mulţumire.

Apoi au apărut neînţelegeri între păstorii celor doi bogaţi, care erau şi rude. Turmele şi cirezile lor mari nu aveau destul loc să pască într-o regiune atât de restrânsă, aşa că au trebuit să se despartă. Lui Lot i s-a oferit alegerea direcţiei întrucât în faţa lui se întindea pământul cât vedeai cu ochii. De o parte se aflau dealurile înverzite cu copacii lor înalţi, iar cealaltă parte cobora spre centrele comerciale aglomerate, unde se făcea negoţ. Cetăţile prospere au avut un impact imediat asupra lui Lot, iar Biblia raportează foarte simplu că el "şi-a întins corturile până la Sodoma." Geneza 13:12. Soarta unei viitoare previzibile tragedii a fost marcată de acea decizie de început de a se muta aproape de acele cetăţi rele.

Lot reprezintă un om cu intenţii bune, neprihanit. Este destul de evident că nu şi-a propus să-şi ducă familia în mediul orăşenesc al păcătoasei Sodome. A vrut doar să locuiască în apropiere, unde să se bucure de avantajele economice ale unei astfel de capitale înfloritoare comercial. Foarte probabil că a avut rezerve în minte în a-şi lăsa familia să se amestece cu locuitorii stricaţi din Sodoma şi Gomora. De fapt, nici nu i-a trecut prin cap să renunţe la religia lui. Mutarea lui a fost dictată de grija egoistă pentru avantaje trecătoare şi nu a avut nicio intenţie de a pierde totul.

Dar ce s-a întâmplat în ciuda tuturor intenţiilor minunate? Bietul Lot şi-a pierdut nevasta, averile, şi chiar şi viaţa. Nu a fost de ajuns să aibă numai intenţii bune. S-a apropiat din ce în ce mai mult de cetăţi până ce în cele din urmă, s-a mutat în ele şi a ajuns să locuiască cu sodomiţii. Planurile lui de a păzi interesele spirituale ale copiilor săi n-au ajuns să se materializeze. S-ar părea că tot raţionamentul său de contracarare a răutăţii prin planuri stricte de rugăciune şi de altar în familie nu au mers aşa cum îşi propusese. Treptat, a făcut compromis cu mediul înconjurător şi şi-a văzut copiii asimilând încet obiciurile vecinilor lor păgâni.

Sunt sigur că Lot nu s-a simţit în largul lui când s-a aşezat la început între locuitorii cei răi din acel loc abominabil. În fiecare zi, auzea veşti despre rata crescândă a criminalităţii. Probabil că bancurile urâte şi limbajul obscen îi creau repulsie şi chiar oroare. Apoi, a fost nevoie să privească cu stupoare cum familia lui era din ce în ce mai fascinată de stilul stricat de viaţă al prietenilor şi tovarăşilor lor.

În cele din urmă, fetele lui s-au îndrăgostit de bărbaţi din lume şi s-au căsătorit cu ei. În afara căminului, unite cu vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, ele şi-au pierdut toată credinţa în religia strămoşească a copilăriei şi tinereţii lor. Au început să-l privească pe Lot drept strâmt şi bigot şi curând şi-au exprimat dispreţul total faţă de apelurile lui făcute cu jumătate de inimă pentru a restabili adevărata închinare în casa lor. Cu toate acestea, încă tindem să-i luăm partea lui Lot în încercările lui de a ţine frâul asupra soţiei şi copiilor lui nenăscuţi din nou. A avut mult de luptat, dar cel mai mult a fost din partea propriei lui slăbiciuni şi indecizii. Un compromis a dus la altul, până ce în cele din urmă probabil că s-a demoralizat de tot cu privire la răzvrătirea familiei lui lumeşti.
Cum a reacţionat Doamna Lot la Sodoma
Totuşi, a fost un act de încumetare flagrantă când Lot s-a aşezat practic în cetate. Oamenii de acolo erau fără ruşine, stricaţi şi întru totul pervertiţi sexual. Doamna Lot nu numai că s-a mutat în Sodoma, dar Sodoma s-a mutat în ea. Era genul căreia îi plăceau lucrurile fine, iar tumultul nebunesc al activităţilor sociale a fascinat-o încă de la început. Curând a fost prinsă în agitaţia petrecerilor de plăcere şi se pare că există dovezi care indică faptul că în cele din urmă, a împrumutat mult din felul de gândire materialist al sodomiţilor.

Putem oare analiza cauza unei întorsături atât de şocante? Cum de i s-a putut întâmpla asta soţiei unei rude de-a lui Avraam? Oare pentru că nimeni nu se ruga pentru ea în acea situaţie provocatoare? Nu, desigur. Avraam îşi trimitea rugăciunile şi jertfele înainte, noapte şi dimineaţă, pentru familia nepotului său. Oare nu s-au dat avertizări cu privire la pericolele spirituale? Nu putem crede că acei îngeri mesageri i-au lăsat fără să-i informeze pe deplin cu privire la capcanele din Sodoma. Atunci ce a provocat această teribilă distrugere a sufletului acestei femei? A fost oare că n-a crezut apelul lui Dumnezeu de a ieşi afară? Nu. Ea nu şi-a bătut joc de mesaj aşa cum au făcut-o fiicele şi soţii lor. Ea a crezut avertizarea şi a şi pornit-o pe drum spre locul de siguranţă.

Dar reţineţi! Nu avea nicio dorinţă în inima ei şi niciun entuziasm pentru asta. A fost atât de împotrivitoare să-şi lase întâlnirile mondene din casa ei bogată din Sodoma după care tânjea. Inima şi viaţa ei se legaseră atât de mult de lucrurile materiale încât cu greu s-a rupt de bogăţiile strânse din acele camere mobilate cu gust. Mai întârzia, deşi moartea era la picioarele ei. Mai întârzia, deşi o aştepta viaţa şi siguranţa pe vârful muntelui. Ce era greşit la femeia aceasta? Iubea lumea mai mult decât Îl iubea pe Dumnezeu. Mai credea adevărul; ştia ce trebuie să facă; vroia să fie salvată, dar mai întârzia.

Mai găsim destui oameni exact ca doamna Lot. Şi ei cred adevărul, ştiu ce ar trebui să facă şi doresc să fie mântuiţi. Dar şi ei, întârzie, aşa cum a întârziat şi ea. Asemenea soţiei lui Lot, mulţi aşteaptă până ce atracţia lumii depăşeşte voinţa de a acţiona şi ei nu mai reuşesc să se rupă de "lucruri". De ce întârzie oamenii să răspundă chemării lui Dumnezeu? Vi s-a întâmplat? Milioane de oameni au tot amânat până ce au pierdut cei mai buni ani din viaţa lor. Au amânat până ce au crescut copiii mari şi s-au pierdut în lume. Au amânat până ce lumea i-a prins prin lanţuri de oţel, iar glasul lui Dumnezeu încet încet a fost acoperit... 

biblieuniverse.com

DEZLEGARE LA FEMEI !
"Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rând le iubeşti pentru farmecul lor şi în al doilea rând pentru că fac oameni."
Petre Ţuţea - Cugetări memorabile

”Vine un timp in care tacerea dintre doi oameni poate avea puritatea unui diamant”
“There comes a moment when the silence between two people can have the purity of a diamond.”
― Philippe Djian, Betty Blue