Mă iei de mâna şi ne plimbăm sub arcadele de glicină. Ne spunem poveşti
peste ceștile de ceai, aburul respiră cuvintele noastre, iar noi, unul pe
altul. Și mă întrebi dacă te mai iubesc.
Uneori e mai bine să nu întrebi, mai bine bucură-te. Dar nu te poţi bucura,
vrei să ştii, risc pe care ţi-l asumi când începi să cauţi adevăruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai să batem cu zapadă, zapada !